cu plus sau cu minus

mai toata lumea trage linie in momentele astea. Sfarsit de an, sfarsit de decembrie. De foarte multi ani nu am mai tras linie la anul ce trecea. Nu era ceva important. Era un fel de curgere lina a anilor, a zilelor, nu simteam nevoie sa trag linie si sa fac socoteli cu plusuri sau minusuri. Nici macar imparteli, fractii sau inmultiri nu am mai facut.
Luna asta a fost alftel. Anul asta a fost diferit.
A inceput linistit, plictisitor chiar. Ianuarie nu mi-a placut. Februarie m-a gasit pe undeva pe valea Oltului, via Sibiu. Si acum rad de poza cu acadele, caci ma simteam ca in liceu… o excursie minunata, desi prea scurta. Martie. CE sa faci in martie? Ptr mine martie e luna in care fac prea multe cadouri. Ziua mamei, zi de nastere a ei…zile zile…nici macar nu am mai purtat snur.
Mai. Zi de nastere. Hmmm…Fuga fuga in Vama Veche. Cu trinuuu..cu Adine, cu frig si o cazatura pe marginea marii. Adine cazuta pe burta…in nisip…si soarele imi intra in ochi…radeam…dupa ce fugisem doar noi doua…sa profitam de soare. Patanii destule in Vama, am mai scris despre ele.
Si de cand cu licenta…s-a cam rupt firul lunilor. Mers la mare inca de doua ori, frumos de fiecare data.

Cineva ma tine de vorba acum….shhh…. Stiu, e frumos anul acesta. Cu HAVE A NICE WHATEVA` cea mai frumoasa injuratura…sau cel mai frumos mod de a respinge un om. Anul acesta m-am imprietenit intr-o noapte cu o bordura de pe marginea Dambovitei. Si anul acesta am luat licenta, am invatat mult mai multe, am intrat la master si m-am hotarat sa ma apuc de fotografie.

Sa nu uit de Timisoara. De bataia cu apa, de iesitul cu Stef, dupa ce plouase, de “Vogli far` una sessione d`amore con me?”.
Sa nu uit de plimbarile cu Scott si Adine. De plecarea ei in State.
Despre greutati voi spune ca au fost destule. Obisnuita cu ele, am inceput sa fiu mai vesela.Am invatat sa nu mai disper. Si pot spune ca, desi imi aduc aminte de cate ori am plans, mi-am pus ambitia la incercare si am trecut cu bine peste ele.
Mai sunt multe, cum ar fi plimbarile cu hidrobicicleta. Plimbarile seara in parc. Surprizele – facute sau primite.

Scriu grabit. Sunt atatea de povestit. De la sfarsitul lui noiembrie am inceput sa fac ordine. Fac liste. Multe. Minusuri, plusuri. Cat, cum? de ce? Am gasit multe raspunsuri, am pus punct pentru multe schitze ce nu duceau nicaieri decat spre suferinta. Am devenit egoista si am acordat timpul meu numai celor ce merita. Cei ce au fost langa mine, au fost pentru ca o meritau si pentru ca ei au avut nevoie de atentia mea. Pentru ca au un loc in sufletul meu.
Punct. 2007 a fost un an bun. Minunat. Al naibilui de incitant si al naibilui de ciudat.
Cu plus sau cu minus, nu ma pot hotari. A fost minunat.
Am scris prea mult… o sa mai scriu cu siguranta despre anul acesta.

The Golden Compass – merita citit si vazut

imi plac povestile. Da, am vazut Harry Potter, Stapanul Inelelor si Cronicile din Narnia. Fascinata de Narnia. Mai mult decat Harry si intr-o oarecare masura mai mult decat Stapanul Inelelor.

The Golden Compass. Prima data am aflat de el de la Ana, din TimpulTau.ro. Apoi New York Times mi-a dezvaluit din secretele povestii. Bineinteles ca nu am mai putut rezista. De film am facut rost repede repede, l-am vazut fascinata.

Sufletul traieste in afara trupului, sub forma unui deamon. Un spirit-animal care isi insoteste peste tot jumatatea -trup. Demonul isi schimba forma, iar un om fara demon este ca si mort.

Filmul are ca personaj principal o fetita de 12 ani care poate sa citeasca evenimentele cu ajutorul unei busole de aur.

Avem un Lord, pe Asriel, iar actorul il recunoastem din Casion Royale. Fascinatia fetelor. Daca nu va place actorul, nu aveti cum sa intelegeti.

Il avem pe ursul Yorek si pe vrajitoarea Serafina.

Filmul este o ecranizare a cartii lui Philip Pullman si este prima parte din seria Dark Materials.

Cartea incepe cu un citat din John Milton – Paradisul pierdut – cartea II.

Filmul are si site Tot aici iti poti afla si demonul. Al meu se numeste Skaene – pisica salbatica.

Mi-ar placea sa va spun mai multe, dar filmul merita vazut si savurat.

“Into this wild abiss
The womb of nature and perhaps her grave,
Of neither sea, nor shore, nor air, nor fire,
But all these in their pregnant causes mixed
Confusedly, and which thus must ever fight(…)” John Milton.

o stare de bine

Trebuie sa incep cu raul: am avut o saptamana grea… oare a cata? Ar trebui sa nu ma mai plang atat. Punct. Asta a fost raul.
Starea de bine am inceput-o vineri cu ganduri optimiste. Imi place sa cred ca multumita mie am reusit sa ignor, pana la un moment, durerea ingrozitoare de cap. Apoi m-am intalnit cu un om care m-a intrebat: ce bucurie ai avut tu azi? i-am rapuns sincer ca ma pregatesc pentru vikend… si m-a intrebat din nou: ce bucurie ai avut tu azi? Se pare ca nu ii intelegeam intrebarea. Si am ajuns pana la urma sa imi aduc aminte de Amelie cum ii placea sa isi bage mana in sacul cu seminte. Deci, ce bucurii ai avut tu azi? Ei bine, domnule, va multumesc pentru minunata intalnire, desi una oficiala, pe fundal de La Multi Ani. Cand am plecat de la intalnire, am urmat sfatul: fa-ti timp si priveste in jur.
“Oare un om care miroase o floare spune: mama, ce viata de rahat am?! Oare un om care priveste cerul spune: ce zi de rahat am?!” Si am plecat de la intalnire cu gandul ca e vineri, ca voi privii atenta in jurul meu. Pana la urma nu conteaza cat de plin e cosul de cumparaturi, cat ai stat (sau nu) la coada si cat te-ai enervat sau ai ras cand ai vazut cata lume isi face cumparaturile noaptea. Important e sa nu uiti de pisica neagra inchisa in masina, sa nu uiti ca ti s-a pregatit o masa buna si ca vinul rosu a fost si el prezent.

Starea de bine. Incercati sa nu va mai plangeti atat de zilele urate. Pana la urma e mai frumos sa te bucuri cand castigi la nenorocitul ala de joc pe calculator sau cand pana la urma primesti un zambet in statia de metrou.
Stare de bine. E duminica si am de lucru. E bine. Desi o sa ma stresez, ma bucur de starea de bine.

Adine, imi e dor de cafeaua facuta de tine.

lucruri marunte. lista

Revin la ideea mea cu listele. Lucrurile marunte adunate in lista asta sunt un fel de: ce iti trece prin cap in momentul asta:
papusile Matroshka
o felie de paine cu unt si miere
un breloc
prosopul
Caietul rosu si stiloul pentru care nu mai ai cerneala.
Uneori lucrurile marunte vin sau duc (de)la oameni dragi.
Poza: aproape de Sibiu.

quod me nutrit… me destruit

Da, da, probabil o sa spuneti ceva de genul: moderatia te va ajuta sa nu. Ma eneveaza aceasta cale de mijloc…invechita de-a dreptul…si da, sunt situatii cand ceea ce ma hraneste ma si distruge. sau…ma distruge, fara si. Trebuie sa cunosti cel putin o asemenea situatie, macar cu gandul la cat de mult ai putut sa mananci din prajitura preferata.
Ce te faci cand e vorba de altceva decat pofta de mancare? cand trebuie sa digeri niste trairi, niste sentimente…uneori sunt asa multe incat iti pot face rau.
Sa incerc sa fiu mai concreta. Cineva are un viciu. da, acel cineva imaginar pe care uneori il identifici cu tine sau cu cineva apropiat. Si viciul acela se intampla sa fii chiar tu pentru persoana respectiva. Iti place sa il stii aproape, dar sa nu te sufoce. Te hranesti cu ideile ei, cu sentimentele ei… dar simti nevoia sa fugi, cat de tin picioarele. Si te simti frustrat sa simiti ca esti viciul celuilalt,ca nu iti acorda spatiul si libertatea cuvenita si ajungi sa spui: ceea ce ma hraneste ma si distruge. Cum poti scapa? Cum sa faci sa nu ajungi pentru ea acelasi qoud nutrit, quod destruit. Sau cel putin sa isi dea seama.
Sau mai complicat: Te hranesti cu propriile trairi si in acelasi timp te autodistrugi.
Cum poti face sa nu ajungi la acest “quod”? si in acelasi timp sa te bucuri de viciile tale?
Stiu ca nu sunt coerenta. Dar cel mai important e: quod me nutrit me destruit. Insa cat de des?

ce ma(i) fac

Nu mai stiu cat timp a trecut de cand nu am mai scris. bun. Am scapari de memorie. Nimic nou. Si eu ma intreb uneori: ce mai faci, cristina? Obisnuiesc sa ma intreb la trecerea de pietoni, ca si cand m-as fi intalnit cu un vechi prieten: ei bine, ce mai faci, cristina? Nu, nu esti acum la trecerea de pietoni, pentru ca e frig. Iti umbla mintea catre mare, nisip si piele arsa de soare.
Citesti mult si remarci ca nu mai poti sa retii tot ce iti doresti; ce mai faci, cristina? pe semne ca frigul nu iti da pace, ti-e sufletul ravasit, iar micile placeri parca intarzie sa apara. Deci, ce mai faci cristina?
Trebuie sa recunosc, am inceput sa scriu cu stangul. Dreptul a fugit… si mi-a luat tot optimismul. A fugit undeva sa numere fulgere, sa priveasca cerul prin ferestre necunoscute, sa savureze cafele facute de femei, sa citeasca reviste, sa cotrobaie pe malurile Oltului si sa bea vodcile fetelor.
Ce ma(i) fac(i), cristina? Traiesc. – pe minus tinde stangul sa zica. Visinata isi spune cuvantul – tot timpul pune stangul in fata. Prefer vinul. Rosu. Ce ma(i) fac(i), cristina? Traiesc si savurez. Haide stangule, pana la urma ai vazut si tu ca se poate.

pozitionarea – sau cum sa fii cel mai bun si acelasi tu

Am citit de curand Pozitioarea – Jack Trout. Trebuie sa recunosc ca am fost placut impresionata de oralitatea cartii insa in acelasi timp dezamagita de acest avantaj. De ce? Pentru ca, cu cat ti se comunica ceva intr-un stil cat mai natural, cu atat pare atat de simplu si in acelasi timp atat mai greu de retinut. Am apreciat exemplele, insa sunt momente cand prefer o carte cu un limbaj mult mai specizalizat pentru a-mi capta atentia, mai ales cand sunt lucruri noi de invatat.
Trebuie insa sa recunosc ca Pozitionarea isi merita toate aplauzele. Sa fac insa legatura cu ceea ce spun in titlu. Da, cartea te invata cum sa te pozitionezi ca persoană, mai ales in cariera, insa eu as merge putin mai departe si as preciza ca si in viata de zi cu zi.

“Adevărul este că rareori depinde de tine să găeşti calea spre avere şi celebritate. Singurul drum spre succes presupune găsirea unui cal potrivit pentru a câştiga. S-ar putea ca orgoliul tău să nu accepte prea uşor acest lucru, dar succesul în viaţă ţine mai mult de ceea ce alţii pot face pentru tine, decâ ceea ce poţi face tu însuţi”, imi spune cartea.
Este probabil cel mai interesant citat al cărţii pentru cei care doresc să citească Poziţionarea numai pentru a învăţa cum pot să obţină propriul succes. Continui prin a preciza că Jack Trout ne explica câteva din regulile jocului poziţionării, cel mai important find, cel puţin pentru mine, acela de a înţelege rolul cuvintelor. Şi mai apoi de a şti ce efect pot avea semnificaţiile cuvintelor asupra oamenilor.

frici de vara.

Pielea e umeda si lipicioasa. Sta aproape de geam si isi vede pometii si buzele cu coltul lasat putin in jos… i se pare numai. Isi vede toti porii pe jumatatea dreapta a fetei …isi simte fata atat de lipicioasa precum mierea si pana si culoarea seamana cu mierea.. si umerii…si pielea transpirata. A obosit de mult… sprancenele au obosit si ele. O cuprinde teama cand lumina se pierde si nu isi mai vede chipul in geam. O panica absurda si acuta simte in piept cand geamul ramane gol, doar o umbra. Apare din nou. Autobuzul urca spre Panduri , dar ea ar vrea sa coboare. Sa coboare in subsolul casei din gradina… sa simta umezeala rece si sa analizeze din nou paianjenul mare, alb, singurul stapan al incaperii. Nu ii e frica de el, ii e frica ca nu isi va mai vedea chipul in geam si ca odata cu disparitia chipului va disparea si ea. Absurd si ingrozitor de panicata.

pianul, casa noua si din nou eu

casa mea cea noua ar fi trebuit sa aiba un pian …un pian care sa ocupe jumatate din spatiul meu intim, insa clapetele neincercate imi starnesc si acum posibile amintiri.. in casa mea noua ar fi trebuit sa imi inghesui cartile sub pian… si toate celelalte lucruri, parfumuri, decoratiuni, poze, arome… insa nu. casa mea noua e mare. e plina de flori… de lumina de care imi era asa de dor…nu am mai savurat o asa lumina de prin liceu. casa mea noua are si povesti cu trandafiri…da, trandafirul galben si-a spus zilele astea povestea… casa mea noua ar fi vrut sa aiba sunete de pian, insa aici nu sunt drame sau existente usor dramatice… a inceput sa aiba cateva sunete in bucatarie si arome de proaspat gatit… in casa mea noua se vizioneaza meciuri si se privesc aurolacii care dorm desupra intrarii de la metrou. si ei au casa noua; pana acum doua zile dormeau in gradina din fatza blocului. E bine sa te muti in casa noua.

o noua lista

vorbeam mai de mult de o lista… mai mult sau mai putin imaginara. azi am surpins niste detalii cu posibile dorinte si am reimaginat o lista:
-cineva care sa te iubeasca…
-cineva pe care sa il ajuti neconditionat
-o lunga plimbare cu nepotica in parc
-o bataie cu frunze uscate
-o fotografie facuta la metrou cu un necunoscut
-o cafea tare cu gandul la ploaie

As putea continua… numai cu gandul ca azi am avut prilej de povesti, discutii aprinse si taclale la cafeaua de dimineata. Ma chinui in incercarea de a nu mai fuma.