cine-i vinovat pentru motivare??

Mai toata lumea vorbeste despre criza economica si, bineinteles, in termeni negativi, cat se poate de posomorati. Ramanem fara bani, intram in panica, devenim paranoici…

…dar cum ar fi sa gandim altfel? Eu vad lucrurile astfel: criza te poate motiva. Te impinge incet incet de la spate sa faci lucrurile si mai bine, sa tragi mai tare in a-ti indeplini dorintele. Muncesti mai mult ca sa fii primul si, chiar daca usor speriat, faci totul cu gandul la mai bine. Asa ca minunata criza ar trebui vazuta si ca o motivare. Poate ca acum e timpul sa faci tot  amanai din diverse motive (sau din lene)!

imi place

Poate ca unii stiu, poate ca altii nu, dar “Imi place” este noul slogan al lantului Diverta. Cand s-a lansat Diverta Magheru (desi imi pare rau de fostul magazin Eva) eram acolo si am zis asa: Ei bine, imi place. De ce? Pentru ca sunt oameni deschisi, amabili si ca ne suporta. Imi place ca au cafenea unde chelnerii chiar te ajuta cand nu stii ce sa alegi, deci isi cunosc produsul. Imi place ca e mai putin aglomerat si ca se vrea un concept store. In privinta asta mai au de lucru… dar totusi Imi place Si imi place, chiar inainte de a se fi lansat, pentru ca in Diverta am stat prima oara si am citit carti si le-am adunat cum am vrut eu si mi-am facut notite fara sa se uite vreun vanzator mai ciudat la mine…. Imi place ca le dau cartilor meritul cuvenit.

Si pentru ca tot sunt la capitoul imi place, marturisesc ca de ceva vreme IMI PLACE ascrie.org. Ii multumesc lui Cristian pentru minunata idee de a crea acest site si pentru informatiile oferite. Imi place.

am scris si despre copilarie

Gia a lansat aici un concurs foarte dragut, pentru copii din noi. Si pentru ca stiu sigur ca mai e un copil in mine, am raspuns cu cateva amintiri. Si incepe cam asa…

Cand eram mica, sor-mea, Ana, a avut de cele mai multe ori grija de mine. Imi aminteste constant cat de mult puteam sa plang, pentru ca nu vroiam sa intru in casa. Preferam sa stau murdara, in fata sau in spatele blocului. Si era bine.

Citeste totul aici. Sper sa iti placa. Pana la urma se poate si altfel

read my mind?

Azi, ieri, maine, la anul sau saptamana viitoare voi crede in continuare in tine. Voi crede in tine pentru ca te respect si pentru simplul fapt ca poti face mult mai  multe decat pot face eu. Te respect pentru ca esti mama ce imi doresc sa fiu, pentru ca esti seful pe care l-am parasit de curand, pentru ca esti sora si pentru ca esti prietenul care imi face serile fericite. Ok, nu imi e rusine sa spun asta. Niciodata nu am fost atat de ipocrita incat sa nu recunosc meritele celorlalti. Dar, te rog eu, nu te umple de aroganta atunci cand zilele mele sunt putin gri si nu iti acord atentia de care esti mereu avid. In acele zile as vrea sa imi citesti gandurile. Sa ma respecti pentru tot ce iti ofer. Can you read my mind?

what else is new?

My insomnia is back. Asa de rau incat au trecut trei zile in care nu pot spune ca am dormit vreo opt ore. Nici nu mai stiu cum e. Stau si privesc tavanul si cam atat. De scris nu pot, de primit raspunsuri nu primesc. Poate ar trebui sa dau vina pe altii, as scapa mai usor. Mi-as ignora propriile slabiciuni si totul ar fi ok. What else is new? Nu sunt prima care face asta. Nu ieri am descoperit ca atunci cand vine vorba de slabiciuni preferam sa le scoatem ochii celorlalti. Ieri au fost trei oameni care mi-au confirmat asta. Ba nu, patru. Si eu sunt a cincea. Sunt convinsa ca acum e cel putin un om care ma invinuieste pentru problemele sale, iar o a doua e atat de orgolioasa incat incearca sa imi minimalizeze atuurile intr-un mod cat mai dragut. M-am cam saturat de ipocrizii, dar deh!, pana si omul cu care dormi timp de ani buni te minte frumos uneori. Iar sunt incoerenta. Sau poate nu. Nu sunt eu in masura sa le judec pe toate. `neatza

e posibil sa doara

Ei bine, cred ca azi m-am trezit cu ganduri mai putin curate, deloc linistite. M-am gandit la tine, la voi, la ele, la cele mai enervante momente cand ai fi putut fi mai mult decat esti. Uneori, cand imi vad propria ignoranta, imi dau seama ca trebuie sa o depasesc si incerc, pe cat pot, sa fiu cat mai ok cu lumea din jurul meu. Scrisesem, inconstient, altfel: cu lumea din jurul tau. Pentru ca tie incerc sa iti daruiesc ce-i mai bun. dar de ce tii, cu tot dinadinsul parca, sa ma faci sa ma gandesc de fiecare data daca se merita? Raspunsul la intrebarea asta s-ar putea, ciudat de altfel, nu sa ma doara pe mine… ci doar sa lase un gol imens. M-a invatat cineva ca indiferenta doare cel mai tare. Imi pare rau ca sunt destui care m-au facut sa fiu indiferenta, incearca sa nu ajungi si tu in locul lor.

as desena

Cum crezi ca ar arata iubirea daca te-as pune azi sa o desenezi? In ce culori , nuante sau cu ce tus ai colora-o? Ai ingrosa mult culoarea sau ai prefera pastelul? Ar avea gust de gutui sau de piatra arsa? Ti-ar placea sa o desenezi, sa o sculptezi sau sa o creezi din nori si idei? Sau ti-ar placea sa ai cuvintele la indemana? Azi am simtit gust de iubire in vocea unor persoane si mi-am dat seama ca dragostea mea e ca fumul ce iese din hornul caselor de la tara. Miroase a lemn incins, uneori a brad. E deasa si totusi se pierde uneori in ceata din jurul ei. Uneori, e straina de mine, uneori e numai a mea. Uneori o simt ca acasa, alteori ma sufoca. As desena iubirea in portocaliu, in care as puncta un albastru intens si apoi as lasa panza neterminata.

new list

ca tot nu am mai avut de mult timp asa ceva… e timpul pentru o noua lista.

De citit: Sarpe si cercel; de gustat: un danette la cinci dimineata; de savurat: pielea celui pe care il porti cu tine mereu; de vazut: caotica ana; de vizitat: parcurile, cat de mici ar fi ele; de inteles: uneori e mai bine sa lasi lucrurile sa vina de la sine; de ascultat: aici, nu ma pot decide…e prea mult zgomot… dar, da: de ascultat linistea de pe munti, prin telefon, atunci cand el te suna dimineata.

tie. lui. amintirii

Tie, primul, al doilea, al treilea… tie, celui care mi-a furat sufletul:

Nu cred ca voi putea uita vreodata inceputul. Inceputul unei iubiri, fie ea adevarata sau nu. Fie ca ai crezut in ea sau nu. Fie ca am distrus-o sau nu. Cat de minunate erau sfarsiturile de saptamana cand sunai si iti anuntai singuratatea. Luam autobuzul sau taxiul; insistai, uneori cu o usoara sfiala, sa fii tu cel care plateste. Trec de la o amintire la alta, de la o senzatie la alta. Uneori fugeam impreuna de la scoala. Si draperiile rosii care imi vin in minte, trandafirul galben, ochelarii albastri pierduti de ziua mea si ploaia torentiala din ziua cand te-am parasit. Si cred ca m-am indragostit cand mi-ai povestit cum tatal a ridicat pumnul la tine… sau sa fie oare atunci cand curatai patul sau cand …? Cine mai stie oare…

“Asa ne indragostim de cineva, cautand la persoana iubita punctul nedezvaluit nimanui, care se daruie numai celui care scruteaza atent, care asculta cu iubire. Ne indragostim stand aproape de cineva, dar nu prea mult, me indragostim dintr-un coltisor mai ferit al unei incaperi(…)” Erri De Luca – “Tu, al meu”.

Iar mai tarziu… cum ne indragostim?

niciodata

O pereche de pantaloni negri, drepti, care aratau atat de bine pe trupul lui. Vorbele dulci rostite serios. Gestul lui de a-si duce mana la gura.  Vocea. Un telefon, o masa de biliard… El. Si toate nu se vor mai petrece niciodata, ca si cum sase luni din adolescenta ta au fost sterse cu buretele. Cum naibilui sa reactionezi cand ti se spune ca amintirile tale sunt tot ce au mai ramas?