dezastru in bucatarie
Din categoria, muncim cu drag si spor, dar hai sa mai si radem, azi sa va povestesc cele mai haioase experiente din bucatariile mele. (Plural bucatarii e inceputul unei povesti si mai simpa)
Amestec mexican cu maioneza.
Reteta mea era foarte simpla: se fierbea amestecul mexican, se prepara separat maioneza si, la final, se combinau. Am fiert frumos amestecul mexican, am pregatit maioneza (nici vorba sa mi se taie!) si am dat sa le amestesc. Numai ca nu am asteptat sa se raceasca amestecul mexican, iar rezultatul a fost ca maioneza mea s-a fleoscait si n-a mai iesit nimic comestibil. Ce-i si cu chimia asta…
Supa cu galuste – galuste uriase.
Am preparat supa, a iesit delicioasa si urma sa adaug si galustele. Am gasit reteta de galuste, care e foarte simpla, numai ca nu stiam ca se umfla si mai ales cat! Astfel ca am tot adaugat galuste pana n-a mai ramas deloc apa in supa. Nu am mai avut o cratita mai mare sa mut toata compozitia. Adio, supa.
Painea din basmul Sarea in bucate.
Cand vine vorba de paine facuta, in casa sunt mai reticenta. Nu prea imi place, insa de curand am achizitionat o masina de facut paine si barbatul casei a pregatit cateva paini bune-bune. A venit si randul meu. Retetele de paine sunt simple, zici ca-s pentru copii. Numai ca eu am incurcat unitatile de masura. Si am pus sare cu o lingura speciala, nu cu celalat capat care al ei, care era lingurita. Si-a iesit oribil. Asta ca sa stiu cum e cu masurile de-acum incolo.
Halal experiente. Dar, vorba ceea, din greseli inveti. Nu?
alegeri in viata
Te-ai gandit oare cum ai ajuns ceea ce esti acum? Ce alegeri ti-au determinat prezentul? Pentru ca sunt intr-o perioada a cautarilor si mai mult a descoperirii de sine am participat saptamana trecuta la o intalnire simpa (la RoPot o echipa de trazniti 
), sustinuta de Daniela Andreescu, despre cum facem alegerile in viata. Iar urmatoarele informatii poate va sunt si voua de ajutor
Cu liniute, din ce mi-a ramas mie in minte:
- atunci cand vrei sa faci o alegere, trebuie sa ai o viziune a contextului in care te afli si o viziune asupra propriei vieti,
- e bine sa iti stabilesti scopurile si sa afli care e adevarata motivatie
- sa depasesti stadiul de intentie si sa treci la actiune (asta nu inseamna ca trebuie sa iei decizii in graba)
Si e de tinut minte ca atunci cand faci o alegere alegi si rezultatele ei.
Iata si o serie de intrebari care te pot ajuta sa faci alegeri cu care sa te simti confortabil:
Cum sunt acum?
Cum vreau sa devin?
Sunt de partea mea?
Prezentarea Danielei a fost mult mai simpa si poate ca intrebarile si ideile de mai sus pot parea usor copilaresti pentru multi, dar pentru o zuza ca mine sunt de ajutor. Poti incerca la urmatoarea alegere sa iti pui intrebarile de mai sus si mai mult ca sigur ca te vei simiti mai bine.
Eu cred ca alegerile pe care le-am facut, cele legate de iubire, cariera, locuinta, au fost cele mai bune, iar asta o stiu pentru ca nu am avut regrete. Regret insa alegerile pripite, cele mai multe din teribilism si nevoia de recunoastere/integrare in grupuri (genul asta de hotarari sunt cele mai prapastioase). Cum ca fumez si de asta imi aduc aminte ca m-am apucat dintr-o prostie copilareasca, cum mi-am vopsit parul – de asta bine c-am scapat, sau cum ma doare spatele uneori pentru ca aleg sa port tocuri cu care nu sunt mai deloc obsinuita. Am o singura alegere pe care stiu c-am facut-o fara sa fiu de partea mea, mi-am dat seama destul de tarziu. S-a rezolvat intre timp, iar acum ma bucur de intrebarea asta, care mi s-a parut cea mai frumoasa, SUNT DE PARTEA MEA?
Si voi, sunteti de partea voastra?
testul culorii
Intr-una din zilele trecute mi-am propus sa fac un mic test si sa ies putin din zona mea de confort in care ma scaldam de ceva vreme. Mi-am ales un obiect vestimentar puternic colorat, de un roz cald, nu gretos, dar atat de roz incat sa iti atraga atentia. Era o culoare despre care aveam eu senzatia ca va transmite o stare pozitiva de spirit. Plus ca materialul pufos ma facea sa ma simt eu mult mai confortabil. Asta avand in vedere ca in ultima vreme garderoba mea varia numai intre alb, negru, kaki, gri sau albastru (deci nimic iesit din comun).
Prima reactie pe care o tin minte a fost un compliment legat direct de bluza mea rooooz . Mai imi vin acum in minte zambetul unui barbat si privirile mai haioase, mai optimiste din jurul meu.
Insa cel mai mult si cel mai mult mi-a placut starea mea generala de spirit. Aceea de optimism, chiar daca era o zi la fel de aglomerata, la fel de stresanta, in acelasi ritm intens. Dar parca acel roz nu ma lasa sa ma supar, nu-mi dadea voie sa ma incrunt. A fost o experienta frumoasa si imi era intr-un fel dor sa descopar cum culorile pot sa-mi incarce bateriile. Un fel de terapie care mi-a adus aminte de perioada cand aveam suficient timp sa pictez, un fel de terapie pe care mi-am propus sa o aplic din ce in ce mai des.
Si pentru ca tot sunt la capitolul culoare, am gasit un film potrvit acestei teme. Sper sa va placa.
Comentarii recente