asa, de amuzament
M-am trezit fooooooooarte de dimi. Mail – verificat. Film simpa – vazut. Apica – baut. Socializat, de mult.
Duș…. Duuuș…. A, da, imediat! Și din entuziasmul prea mare ca nu am mai fost somnoroasă, c-am făcut atâtea lucruri așa de dimi s-a-ntâmplat cum s-a-ntâmplat și gelul de duș a ajuns pe cap. Eram cu gândul la oameni și bani, și aventuri și cafele nebăute… când am simțit mirosul gelului de duș pe părul meu. Ups! Am zis, m-am clătit repede și mi-am pus în căușul palmelor șamponul să mă spăl pe cap. Mă gândeam la reviste, la cum mi-ar plăcea să am toate numerele din Scientific American Mind și la cumpărturi, la o revistă dragă, bine, la mai multe… când am simțit din nou mirosul gelului de duș. Nuu din noooou! Însă da, am folosit din nou gelul de duș pe post de șampon. Da, sigur o să zici: hai, măă, e doar gel de duș! Știu asta bine. Însă m-am speriat cât de absorbită eram de gândurile mele. Ar trebui să am un anunț: nu intra la dus cu atâtea gânduri după tine…
Așa, de amuzament!
cand e luna plina :-)
Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu pot sa dorm cand e luna plina. Ma fatzai necontenit in pat, m-as urca pe luna daca as putea si am o agitatie interioara de nici descriere potrivita nu stiu sa ii gasesc. Unii imi zic ca e din cauza zodiei, ca sunt guvernata de luna si ca nu stiu cum asta imi influenteaza starea de spirit. Pai, sa va spun eu, ma lepad de luna, na! Vreau si eu sa nu ma mai simt ca un varcolac inspid in serile cu luna plina. Macar de as avea si eu niste super puteri, ca sa simt altceva… sa traiesc o altfel de experienta. Dar, nu. Sunt eu si cu agitatia mea. Iar dimineata ma apuca un somn… de nici cele mai dragi sarutari nu isi mai fac efectul. Ah, luna plina, luna plina! M-am cam saturat de tine.
ce-mi zgarie retina si auzul in ultima vreme
Ca să nu dau cu pietre și poate una sau mai multe să mă nimerească chiar pe mine, drept în cap, nominalizările vor fi făcute cu liniuțe, pe măsură ce mi le amintesc!
Azi – eu creez, el creează, noi creăm. No comment, că eu credeam că e știut de majoritate.
Dacă ai o funcție destul de importantă într-o companie și mergi la evenimentul tău de lansare de produs, nu întreba jurnalistul: Dar nu o să scrieți de rău, nu? Întrebarea asta parcă e un îndemn… nu?!
Dacă ești PR și vorbești cu un jurnalist pe mail de 1-2 ori, nu înseamnă că mailul tău trebuie să fie în genul: ”Scuze k nu am trimis mai devreme dar mi-a mankat pisica tema. Pupix. Sper k poza fakut cu tel sa iti fie de ajutor…” Ce e astaaaaaaaaa?
Da…, tot am dat cu pietre. Acu, dați și voi, că se poate și-mi asum. Spre exemplu, că nu prea răspund la telefon. Mea culpa.
cine a zis ca e urat?!
Zboară rachete la mine în sufragerie. Se trag focuri de armă și catapulte aruncă în aer mii și mii de obiecte. E zarvă multă. În bucătărie, e peștele-n cuptor și-n locul măruntaielor lui stau frumos aranjate ceapa verde, morcovii tăiați rondele și două feliuțe de portocale. Lămâia s-a ascuns bine în frigider și n-am mai apucat să o gătim. Zboară un pufulete și cutiile de pantofi s-au transformat în cazemate. Culori, acuarele, Minulescu și Pinocchio. Miroase a supă cu găină de țară, a ceapă verde și a narcise albe.
Plouă cu râsete. Urmează brioșele, căpșunele, baia, ploaia de sărutări. Ce mai contează că Cineva l-a scos pe Bacovia-n stradă!?
celei care scrie
Postul asta e numai pentru mine. Imi permit, e vreme bacoviana afara si n-am somn. Si daca tot sunt la capitolul poezie, azi, mai mult ca oricand, m-am bucurat de versuri pe care le-am pierdut cumva printre amintirile adolescentei. Dar, s-o iau cu inceputul.
Nu obisnuiesc sa scriu despre evenimentele la care merg, lista ar fi lunga, intamplarile mai putin inedite. Insa azi, cand La Bibliotheque si-a aniversat un an, Dragos Bucurenci mi-a adus aminte (sper ca si celorlalti prezenti) cat de frumoasa poate fi poezia. Si nu orice fel, ci versurile lui Minulescu. Cu umor, cu emotie, cu tarie, cu incredere, asa au sunat sapte poezii ale lui Minulescu. N-am vazut asa entuziasm de foarte multa vreme. Sa auzi “Celei mai aproape” sau “Celei care minte” recitate de Dragos Bucurenci (de care m-am convins de mai de mult ca e o gazda perfecta la evenimente) a fost superb.
Nu m-am asteptat sa aleaga Celei care minte. Imi aminteam doar un vers din poezie si ma tot intrebam daca va fi si aceasta poezie intre ele. M-am bucurat. Si nu mai stiu cand a fost emotia mai mare: cand a citit Celei care minte sau Celei mai aproape.
Celei care scrie ii e dor de astfel de emotii. De poezie spusa increzator, cucernic. Celei care scrie ii e dor sa i se spuna povesti, sa i se scrie, sa i se explice. Ii e dor sa se piarda printre cuvinte, buze, lectii despre rasarit de soare cu miros de padure, lilieci infloriti in par, explicatii infinite despre spatiul finit si infinit. Celei care scrie ii e dor…
Comentarii recente