fara etichete
Eu zic c-am fi mai relaxati daca nu ne-am mai pune etichete.
Eu nu ma definesc exclusiv prin urmatoarele:
- sunt jurnalist la
- sunt fosta lui
- si ascult numai genul ala de muzica
- sotia lui.
Sunt un om, cu suflet, liber, de altfel, sa fac tot ce-mi trece prin cap si pe bune daca ma simt legata de vreo eticheta. As putea fi gay, bi, cu o mana. As putea fi geniu in matematica sau numai o nebuna careia ii place sa se dea cu capul de toti peretii numai pentru un singur barbat.
Fii, ma, mai destept si renunta la etichete.
Ca socializezi in primul rand cu oameni, nu cu femei, barbati, iubiti, sotii, colegi de birou sau foste.
Amomiesiunadedraci!
si eu plang sub dus
Mi-e dor de casa si acel acasa pe care l-am pierdut ceva vreme. Uneori, am impresia ca au trecut ani, alteori zile, de cand nu am mai simtit acel acasa drag, dulce, acea suma a trairilor care imi ofereau confortul si caldura incredibil de dulce si imposibil de descris.
Azi-dimineata, treaza de devreme si dormita putin, m-am indreptat catre dusul strain. Eram buimaca, cum se spune. Am stat putin aplecata, asteptand ca apa sa fie fierbinte (numai grabitii, amantele si amantii isi mai fac dus duminica asa de dimineata, asa ca mai trebuie sa astepti pana apa curge calda, calda). Mi-am agatat tricoul si shortul pe bara de metal si am intrat sub dus.
Mi-am pus dusul sub cap. Apa aia atat de calda si gelul de dus, cu aroma lui de dulce-casa mi-au adus aminte de lucruri petrecute aievea. De aburi de cada, faianta alba si gresie gri-albastra. Si miros de acasa.
Am plans, mi-am lovit usor genunchii de faianta si am plans pentru prima oara sub dus. Ca mi-e dor de acasa ala al meu, cu suma amintirilor si singuratatilor mele.
fara raspunsuri.
Azi e una din acele zile cand nu mai stiu sa fac diferenta dintre bine si rau. Ce e bine pentru mine? e o intrebare retorica. Nu e nevoie de raspuns. E bine sa fiu iubita sau sa ma indragostesc al naibilui de rau incat sa ma pierd pe mine? N-am raspunsuri la astfel de intrebari.
Ma bucur, insa, de momente rebele (prea proaspete ca sa le pot pune in cuvinte). Ma rasfat cu limonade a la lente, cu shake-uri de ciocolata asezonate cu voce masculina. Simt arome de mosc, de tutun si ceva alcool. Le las sa stea o vreme pe pielea mea. Fac planuri. De plecat, bineinteles. Azi, sunt mai libera ca niciodata, vorba cuiva, si sa mor daca nu e mai bine ca niciodata.
“Soft lips are open, knuckles are pale…” suna tare (si bine) in castile mele.
here i am
Here I am… Aterizeaza avioane peste plaja mea, iar langa sezlongul meu sunt doar o carte imprumutata de la hotel, o cola si niste tigari. Iar valurile si apa sunt asa cum mi le-am imaginat. Am dormit aproape 12 ore neintrerupte si as mai fi dormit… Aveam totusi nevoie de soarele asta care te face sa uiti de orice.
Cladirile sunt de un alb-laptos, iar gandurile mele se ineaca in ele. Nu e nici trecut, nici viitor. Doar prezent.
E plaja unde nu e nevoie de povesti de iubire, doar de relaxare. De prezent. Here I am. Si e atat de bine…
ce-am mai citit
Am avut, pana de curand, o perioada in care nu am putut sa citesc mai deloc. Eram prea in gandurile mele, prea pe drumuri. Agitata sau cu multa multa muzica in cap. Insa ma bucur ca am trecut peste momentul cu pricina si mi-a revenit apetitul pentru carti. Si m-am pus pe recuperat.
Am inceput cu Andrei Plesu – Despre frumusetea uitata a vietii. O carte de eseuri publicate in Adevarul si Dilema Veche. O carte pe care am simtit-o de un pesimism mare, mare, mare. Eseuri pe care nu cred ca le voi mai citi. Desi sunt reprezentative pentru realitatea zilei de azi, eseurile astea nu vreau sa le mai citesc. Nu-mi plac. Si asta e.
Am citit The Reader. Stiu, stiu. Trebuia sa o fac mai demult. M-a innebunit povestea, desi filmul l-am vazut, dar uneori o carte face de mii de ori mai mult decat ecranizarea ei. Si merita recitita.
Momentan, recitesc Trei intr-o barca. Am schimbat mood-ul. Si mi-am adus aminte de ceai. Si de cat de mult poate sa imi placa.
Iata si motivul:
“[stomacul] dupa o ceasca cu ceai (doua lingurinte cu frunze pentru fiecare ceasca si nu le opariti mai mult de trei minute!) ii spune creierului: Acum trezeste-te si arata ce esti in stare. Fii elocvent, profund si duios, scruteaza natura si viata cu privirea limpede, desfa aripile albe ale gandului tau sfios si te-avanta, asemenea unui duh divin, peste valtoarea lumii de sub tine, sus, tot mai sus, pe potecile nesfarsite ale stelelor invapaiate, pana la portile vesniciei!”
Ei, da. Ceaiul nostru cel de toate zilele. Si chiar cred ca uneori ceaiul e mai bun decat orice cafea din lume. 
Comentarii recente