Month: November 2011

tout ira bien

tout ira bien

Am așa o senzație stranie de fiecare dată când mă întorc la casa părinților de-mi vine o poftă de viață și un curaj nemărginit. De parcă al meu curaj ar fi definit numai în preajma oamenilor și lucrurilor dragi. Când sunt acasă, mă simt în 

vine luna cadourilor. ne panicam?

vine luna cadourilor. ne panicam?

ok, poate nu stiai cum e sa lucrezi la o revista lunara. ideea e ca se lucreaza in avans cam cu o luna. bine, nu numai la reviste se face lucrul asta. insa e un pic ciudat  ca pe tot parcursul lunii noiembrie, ba chiar 

am fost intrebata

am fost intrebata

Am fost întrebată de ce nu mai scriu pe blog. Apoi de ce nu mai vreau să merg în unele locuri, să nu mă văd cu unii oameni, de ce îmi umblă mintea atât de mult la muncă, de ce am renunţat la unele plăceri. 

de bine, bine, mult bine

de bine, bine, mult bine

Vineri a fost in pas de dans, de admirat trupa britanica Vondelpark si adus aminte ca vocile britanice sunt atragatoare, atragatoare (desi sonorizarea a lasat de dorit) si pot duce la actiuni care te pot face sa te simti ca-n liceu. Adica zapacita. Sambata a 

gustul diminetilor…

gustul diminetilor…

“Ni se pare că e o datorie a pământului să se lumineze la ora prevăzută. Şi astfel, în loc să aibă gust cosmic, dimineaţa are gustul pastei de dinţi.” Ăsta e citatul cu care Octavian Paler m-a cucerit definitiv. Nu am citit până de curând