Să mă laud, să nu mă laud?…
Ba, uite că mă laud. În numărul de vară al revistei DoR am două texte simpa. Unul despre kiteboarding, altul este o experienţă personală despre cum e să scrii despre sex.
Dincolo de amuzamentul textului meu, pot să spun că munca din spatele lui mi-a oferit o satisfacţie enormă şi m-a cam chinuit în anumite momente. Am avut chiar şi un moment de ezitare şi trebuie să îi mulţumesc lui Cristian Lupşa pentru răbdarea acordată.
Ca să-ţi fac poftă, uite o parte mică mică din ce-am scris. „Ştiu că tata nu e de acord cu ce fac – cred c-ar fi mândru de mine dacă aş lucra la BBC sau aș fi corespondent de război. Însă, după mai multe ciocniri, el a înţeles să nu mă mai întrebe, iar au înţeles că e o bătălie pe care am pierdut-o de la început. Degeaba îi explic că există şi părţi bune în toată treaba asta cu sexul. (…) Dacă pe prieteni e uşor să-i hărţuieşti şi să-i storci de subiecte, cu necunoscuţii e mai greu. Pe stradă, lumea îmi întorce spatele sau grăbeşte pasul dacă pomenesc cuvântul sex. D-apoi când îi întreb despre sexul anal, cu câte persoane s-au culcat, sau cum a fost, cu detalii, prima lor experienţă sexuală.”
Cumpăraţi şi vor revista, nu pentru textele mele, ci pentru tot numărul Dor de vară, are subiecte faine.
povestea mea de dupa observatie :)
Ieri, al cursul lui Cristian Lupşa mi-am adus aminte de facultate, când trebuia să mergem pe undeva şi să fim observatori. Asta pentru că ieri am fost trimişi în Cişmigiu, să fim puţin atenţi, să ne notăm şi apoi să ne-ntoarcem la curs şi să scriem după propriile noastre notiţe. Iată ce-a ieşit:
„Haideţi, faceţi echipe de câte doi”, strigă animatoarea către copiii câştigători la proba de cercuri. Vreo zece puştoiace stau roi în jurul ei, iar una dintre ele, mai înaltă, e desemnată ajutorul zânei care le tot spune prin microfon copiilor să îşi formeze o echipă.
O altă fetiţă are părul blond, cu cărare pe mijloc şi două agrafe prinse în dreapta şi în stânga tâmplelor. „Uiteee…”, fetiţa îi aruncă unei doamne cu pălărie roşie două cărţi pentru copii şi fuge la concursul TUTI. Îşi alege o fetiţă mai mică decât ea, pe care o ia de mână. „Începe concursul”, strigă zâna la microfon.
„Dacă te dai mai încolo, pe scaunul ăla, o să fie umbră”, spune doamna cu pălărie roşie unui bărbat care priveşte plictisit pliantul TUTi. „medicamente probiotice…”, mormăie el în timp ce femeia care şi-a şters ochelarii de vedere i-a „împrumutat” pălăria domnului cititor. Se ridică, face o tură să o vadă pe fetiţă şi se întoarce fluturându-şi într-o mişcare de dans fusta cu floricele mici, albe. Domnul nu schiţează nicio reacţie. În jurul lui lumea flutură baloane galbene.
„Nu sunt în echipa câştigătoare. Nu joc coarda, că am pierdut la linguriţă”, se întoarce fetiţa şi-i dă doamnei încă un pliant. „Fata câştigătoare a primit un tricou”, aproape că îi strigă doamnei care îşi ascunde privirea sub pălărie. „Hai că mergem la teatru”, spune domnul în timp ce îi dă fetiţei un balon galben şi pleacă toţi în grabă.
E drăguţ cum în 20 de minute am văzut povestea asta… la fel de drăguţă.
un of
Mi-am gasit sa dau vina pe raceala pentru ca nu scriu cum ar trebui. Imi doresc ca mintea sa nu mai gaseasca false motive pentru faptul ca eu nu sunt in stare sa nu scriu cum trebuie. Of.
trebushoara de-a mea
Unul dintre articolele mele indragite. E mai vechi, l-am scris cu drag. Cand m-am vazut cu Marius am stat pe semintuneric in TNB si am stat de vorba. Am mai “pierdut vremea” cu enorma placere in cabina de proba. Avea repetitii si eram fascinata sa vad fata ascunsa a TNb-ului. tot atunci am tras cu ochiul la repetitiile lui Dan Puric. Superb!
Asta ca sa vedeti ca la Bolero nu scriu numai despre sex 
)
in mintea copiilor
Daca nu stiai istoria ursuletului Winnie, publicatia Time are grija sa ti-o prezinte pe indelete. Recunosc ca sunt innebunita dupa astfel de articole.
Aici e articolul.
dilema…tic(a)
Cum reusesti sa descrii o actiune fara a folosi verbe? Cum reusesti sa descrii o miscare a unei persoane, dar fara a folosi verbe? Hmm… anybody??
Later edit: cred ca atunci cand vrei sa ai un moment de pauza intre doua personaje nu tre sa spui ceva de genul: pauza sau “timpul se opri”. Cred ca poti indrepta atentia catre ceva foarte apropiat din jurul lor si sa le descrii prin celor doua personaje.
ce-am mai facut
Iar n-am mai scris de ceva vreme, din motive obiective si destul de incomode: o raceala fantastica… dar mi-am revenit. Si daca tot am fost in primul meu concediu medical (si sper sa nu mai am nevoie de asa ceva) am avut timp sa vad, sa citesc… si uite-asa am mai pus-o de o lista. Pentru filme, ii multumesc lui Alex Ranta
A. RESPRIO – o poveste despre libertate, iubire si familie. Filmul e in italiana, aparut in 2002. Un film despre rautatile din copilarie, dar si despre dramele celor maturi.
B. STRANGER THAN FICTION – anul aparitiei: 2006. E primul film cu Maggie Gyllenhaal pe care il vad si trebuie sa recunosc ca imi place tare mult de ea. Protagonistul isi da seama ca viata ii e scrisa de altcineva… de… o scriitoare, iar viata lui e conditionata de finalul cartii ce urmeaza sa fie publicata.
C. Am mai vazut: “Albastru inchis, aproape negru”, “The girl in the cafe”, Confidence” si …. in afara seriei acestor filme m-am amuzat si cu Hancock. Haios, de altfel.
Am citit in 2 ore romanul “Ani de asteptare”, realizand inca o data ca literatura japoneza este fascinanta. O carte ce aduce un omagiu femeilor puternice, celor care indura pana in ultima clipa greutatile vietii, celor care iubesc o singura persoana si care traiesc intr-un respect enorm, fara a scapa, totusi, de rautatile de tot felul. Cum ar fi daca in zilele noastre o femeie ar trebui sa-i gaseasca amanta propriului sot?…
In plus, m-am hotarat sa intru in domeniul relatiiilor publice. Pentru ca e ceva ce imi doream de foarte mult timp. Si am realizat un mic proiect, drag mie: 3imagepr.com – iar despre asta o sa tot vorbesc, pentru ca abia abia am inceput. Iar drumul e lung…
ideea unui ziar
Daca ai vrea sa te lansezi in presa si nu prea stii cum si de unde ai putea face asta, Seth Godin are o idee. Si pentru ca am lucrat la o publicatie online, ideea lui pare foarte interesanta. Cred ca cel mai mult mi-a placut ca a mizat foarte mult pe proximitatea spatiala.
Daca vrei sa intelegi despre ce vorbesc, gasesti totul aici. Despre Seth Godin va trebui sa imi fac timp sa vorbesc mai mult, intr-un alt post. Omul e revolutionar.
cine-i vinovat pentru motivare??
Mai toata lumea vorbeste despre criza economica si, bineinteles, in termeni negativi, cat se poate de posomorati. Ramanem fara bani, intram in panica, devenim paranoici…
…dar cum ar fi sa gandim altfel? Eu vad lucrurile astfel: criza te poate motiva. Te impinge incet incet de la spate sa faci lucrurile si mai bine, sa tragi mai tare in a-ti indeplini dorintele. Muncesti mai mult ca sa fii primul si, chiar daca usor speriat, faci totul cu gandul la mai bine. Asa ca minunata criza ar trebui vazuta si ca o motivare. Poate ca acum e timpul sa faci tot amanai din diverse motive (sau din lene)!
Comentarii recente