vine luna cadourilor. ne panicam?
ok, poate nu stiai cum e sa lucrezi la o revista lunara. ideea e ca se lucreaza in avans cam cu o luna. bine, nu numai la reviste se face lucrul asta.
insa e un pic ciudat ca pe tot parcursul lunii noiembrie, ba chiar dinaintea ei, sa vorbesti despre zapada, sarbatori, cumparaturi si, mai ales, cadouri de Craciun.
Dar, ce sa-i faci, pana la urma te resemnezi, ba chiar incepi incet, incet sa mai pui un colind, sa te amuzi pe nebunia de anul asta. Incepi sa iti faci planuri de vacanta.
si, mai ales, incepi sa te uiti dupa cadouri. aici e avantajul de a lucra la o revista. caci esti la curent cu noutatile mai din toate domeniile. iar cand in redactie se aduna produsele pentru diverse shootinguri, poti cu usurinta gasi idei de cadouri. mai pentru toata lumea. pentru mine e un noroc, caci mai tot timpul am avut greutati in alegerea unor cadouri pentru barbati potrivite.
Azi am admirat accesorii, fulare, caciuli, tricouri, pantaloni, rochite, tenisi, bocanci, obiecte de deco pentru Craciun. zilele trecute am mirosit niste parfumuri de-am innebunit, asa ca deja mi-am notat cateva dintre ele pentru sarbatori.
Si sa va mai spun ceva: eu mai cred in Mos Craciun.
am fost intrebata
Am fost întrebată de ce nu mai scriu pe blog.
Apoi de ce nu mai vreau să merg în unele locuri, să nu mă văd cu unii oameni, de ce îmi umblă mintea atât de mult la muncă, de ce am renunţat la unele plăceri.
Apoi am aflat că aş fi o persoană închisă. Că nu spun totul despre mine. Şi că nu prea ştiu ce vreau.
Mi s-a mai spus că să am grijă de mine. Şi că să nu mai pun atâtea la suflet. Şi am mai aflat că dorul zilelor trecute poate naşte confesiuni pe care niciodată nu le-aş fi crezut spuse.
Am avut nervi, draci, obsesii şi am trecut prin stări de uitare şi fugă de mine. Am pictat, am dansat, am mângâiat şi pipăit. Am râs până la lacrimi. N-am plâns. Dar am avut lacrimi în ochi. Am dăruit şi m-am dăruit. Am primit şi bune şi rele.
Au fost şapte zile în care am simţit că o pot lua razna şi tot atâtea şi aceleaşi zile în care m-am simţit complet de bine.
Şi dacă te-ai întrebat de ce nu am mai scris pe blog, e pentru că mi-am văzut de mine. Chiar şi atunci când nu am ştiut sigur ce vreau. Chiar şi când m-am ferit sau când mi-am pus sufletul pe tavă.
Iar alegerile mele mă privesc numai pe mine. Cu tot cu incoerenţă.
consum, alegeri si sentimente
Citesc un articol despre cum suntem atrasi de anumite branduri, cum ne fac ele sa ne simtim bine. Iar in mare parte, ideea e urmatoarea:
Our natural preference for pleasure is the brain’s most efficient mechanism for ranking what is most important to us from the vast number of options available. Pleasure is the key to rationality. Furthermore, rational thought cannot take place without being coloured by emotions.
Oricat de rational ai crede ca esti atunci cand faci alegeri, mai ales de cumparaturi, de fapt esti condus de emotii. Ideea articolului e dusa mult mai departe, si ni se spune sa uitam de logica, ca oamenii isi doresc sa se distreze si ca toate aceste lucruri pot fi exploatate si de catre producatori, branduri&co. (Un exemplu haios este cel al magazinului Viktor&Rolf din Milano, unde au design atipic, intors)
Suntem niste emotionali, toti, as zice 
) Asta intr-un ton optimist. Insa ce ma face pe mine sa ma simt bine? Acum? (acum-ul asta e atat de rational…) Sub impulsul emotiilor ce-mi place sa fac, sa simt, sa experimentez, sa pipai, sa vad, sa aud acum s-ar putea sa nu-mi mai fel de bine peste X clipe.
I-as intreba pe cercetatorii care au scris acest articol daca nu cumva, uneori, informatia ramane blocata undeva la sistemul limbic (responsabil pentru sentimente) si nu mai ajunge la neo-cortext (responsabil cu ratiunea si intelectul). Adica, da, domne, imi place, actionez, ma bucur de ceva-ul acela, spuf! placerea s-a dus. Si tot asa intr-un ciclu de alegeri mai mult emotionale decat rationale… Pentru ca de multe ori am impresia ca si eu fac asta. Oare cate din alegerile facute sunt rationale si nu emotionale? Sau oi fi eu mai blonda si-mi lipseste partea cu ratiunea si intelectul )
alegeri in viata
Te-ai gandit oare cum ai ajuns ceea ce esti acum? Ce alegeri ti-au determinat prezentul? Pentru ca sunt intr-o perioada a cautarilor si mai mult a descoperirii de sine am participat saptamana trecuta la o intalnire simpa (la RoPot o echipa de trazniti ), sustinuta de Daniela Andreescu, despre cum facem alegerile in viata. Iar urmatoarele informatii poate va sunt si voua de ajutor
Cu liniute, din ce mi-a ramas mie in minte:
- atunci cand vrei sa faci o alegere, trebuie sa ai o viziune a contextului in care te afli si o viziune asupra propriei vieti,
- e bine sa iti stabilesti scopurile si sa afli care e adevarata motivatie
- sa depasesti stadiul de intentie si sa treci la actiune (asta nu inseamna ca trebuie sa iei decizii in graba)
Si e de tinut minte ca atunci cand faci o alegere alegi si rezultatele ei.
Iata si o serie de intrebari care te pot ajuta sa faci alegeri cu care sa te simti confortabil:
Cum sunt acum?
Cum vreau sa devin?
Sunt de partea mea?
Prezentarea Danielei a fost mult mai simpa si poate ca intrebarile si ideile de mai sus pot parea usor copilaresti pentru multi, dar pentru o zuza ca mine sunt de ajutor. Poti incerca la urmatoarea alegere sa iti pui intrebarile de mai sus si mai mult ca sigur ca te vei simiti mai bine.
Eu cred ca alegerile pe care le-am facut, cele legate de iubire, cariera, locuinta, au fost cele mai bune, iar asta o stiu pentru ca nu am avut regrete. Regret insa alegerile pripite, cele mai multe din teribilism si nevoia de recunoastere/integrare in grupuri (genul asta de hotarari sunt cele mai prapastioase). Cum ca fumez si de asta imi aduc aminte ca m-am apucat dintr-o prostie copilareasca, cum mi-am vopsit parul – de asta bine c-am scapat, sau cum ma doare spatele uneori pentru ca aleg sa port tocuri cu care nu sunt mai deloc obsinuita. Am o singura alegere pe care stiu c-am facut-o fara sa fiu de partea mea, mi-am dat seama destul de tarziu. S-a rezolvat intre timp, iar acum ma bucur de intrebarea asta, care mi s-a parut cea mai frumoasa, SUNT DE PARTEA MEA?
Si voi, sunteti de partea voastra?
Comentarii recente