100 de intrebari

Am citit acum mai bine de un an cartea How to Think Like Leonardo da Vinci.  E una dintre cartile pe care le recomand pentru ingeniozitatea in care te ajuta sa te cunosti.

Sper sa nu ma insel cand o sa spun ca una dintre recomandari era sa iti pui 100 de intrebari. Sa le scrii una dupa alta, cum iti vin, fara restrictii. Dupa ce le-ai scris, sa subliniezi 10 dintre ele. Pe care le consideri cele mai importante in acel moment.

Cred ca pasul urmator era cum ai incerca sa ‘rezolvi’ misterul acelor intrebari.

Eu as adauga un alt pas. Dupa ceva vreme (in cazul meu, mai bine de un an) sa revii asupra intrebarilor. Nu doar asupra celor 10 cele mai importante. Ci sa descoperi ce anume te intrebai. Iti garantez ca vei zambi. Te vei incrunta. Poate te vei certa. Cine stie ce intrebari sau ce concluzii vei mai putea trage.

Dar e un exercitiu haios, mai ales acum, la final de an, cand toata lumea trage linii, face adunari si scaderi. Se pregateste de noi liste. Sau… ca tot omu’… numara zilele care au mai ramas pana la vacanta.

Dau citire din moleskinu’ meu:

Ce imi doresc sa fac cu adevarat?
De ce sunt asa de incapatanata?
De ce fac reprosuri?
Eu sunt bine cu mine?
Voi vizita Parisul si Florenta?
Ce voi face cu blogul meu?

Mai jos, un film care contine o singura intrebare. Dar raspunsurile acestor oameni ar trebui cumva sa fie si printre raspunsurile tale atunci cand iti pui o intrebare despre ceea ce faci, despre ceea ce iti place, despre ceea ce iti doresti pe viitor.