a mea prima scrisoare.

Mi-am dat seama ca pana la varsta asta nu am scris nicio scrisoare lui Mos Craciun. Cand eram mica, nu cred ca ai mei incurajau chestia asta. Trebuia sa fiu cuminte, mai mult nu imi aduc aminte.
Mai tarziu, nu am scris, pentru ca stiam cumva ca ce-i al meu e acolo. Si un pic si mai tarziu am stiut sa imi fac cumva singura cadourile dragi. Si intr-un an, recent, am fost asa supi de Craciun incat nu mai stiu daca a mai contat ca aveam camera plina de cadouri.

Iar acum… acum cumva e momentul sa ii scriu Mosului. (Ma scuzati, eu sunt inca una dintre persoanele care mai cred in Mos Craciun.)

Draga Mos Craciun,
Pana de curand ti-as fi zis ca tot e imi doresc e pace in lume si umbra color.
Dar cum am mai crescut intr-un an cati altii in 14, am o lista ceva mai concreta. (Tot sunt eu fana a lor.)
Asadar si deci:
– fa sa fie un nepotel. Stiu ca poti.
– alunga nu-ul din viata prietenei mele si sa stii ca mai e nevoie de niste pulovere
– n-ar strica un telefon nou
– fa sa fie casa casa. asa cum ziceam cand eram in liceu
– mai multe budinci de ciocolata
– o calatorie intre doua prietene si inca una un pic mai indepartata
Cu impacarea cu trecutul am cam terminat. Am cerut asta mai demult si ai avut grija sa rezolv cand credeam ca nu mai razbat.
– e o femeie la parter care cred ca are nevoie de o prietena. Scoate-mi-o mai des in cale.
– si ce-i mai important si mai important. Ajuta-ma sa pot ajuta.

In final, mai da si altora zile cu ploaie si Ally McBeal. Apusuri de soare la Ikea. Zapada si licoare de nuci. Ciorba de fasole. Iubite si iubiti. Carti. Concerte. Baruri fara tutun. Mancaruri grecesti. Cafele magice. Zile cu vant. Placinte cu dovleac. Bilete de avion mai ieftine. Si cate un sut in fund ca sa mearga mai departe.

Eu. Speranda. Ranjinda.