alain cardon si procesele de doliu

Am citit de curand o carte scrisa de Alain Cardon despre procesele de tranzitie. Cartii ii zice Coaching si leadership in procesele de tranzitie. Conceptul de proces de tranzitie mi s-a parit un pic invechit, la fel ca si prezentarea, insa partea a doua a cartii mi-a atras atentia.

In partea a doua a cartii, Alain Cardon vorbeste despre procesele de doliu. Procesele de doliu se intampla in situatii de criza – de exemplu, atunci ca esti anuntat ca vei fi dat afara (cartea e mult into business, abordarea e pe zona asta) sau cand ai pierdut pe cineva drag sau cand o schimbare neplanificata, neprevazuta ti se intampla.
Ei bine, procesele de doliu au si ele, ca si procesele de tranzitie, o anumita schema, un anumit ‘traseu’ al desfasurarii, daca ar fi sa ii zicem asa. Pe scurt, schema propusa de Alain Cardon e asa:

1.Faza de reactie – asociată cu sentimentul de mânie și cu deschiderea către exterior, lipsita uneori de discernamant. Aici, creativitatea serveste ca strategie de evitare pentru cel care se afla in acest moment.

2.Faza de comemorare – asociere cu tristetea si regretul. Se intaresc legaturile de familie si prietenie si rar se manifesta vreo forma de actiune. Aici, se cauta recunoasterea acuta din partea altora, iar cel ce se afla in aceasta etapa trebuie sa constientizeze ca joaca rolul de victim si ca trebuia sa iasa din acest rol.

3.Faza de retractie – asociere cu sentimentul predominant de frica, viitorul e perceput ca nesigur. Aici, o persoana nu va fi creativa, se va tine departe de lume si devine suspicioasa cand cineva le face un compliment. Tind sa intre in prea multe amanunte si sa-i tarasca pe ceilalti in astfel de abordari.

4.Faza de pertractare – unde se intampla un fel de evaluare: ce e de pastrat, ce e de obtinut si ce e de eliminat.
Se poate actiona fatalist, uneori asertiv, alteori competitiv si vindicativ. Atitudini sunt de a te afirma impotriva celuilalt.

Astea sunt cele 4 ‘faze’ ale proceselor de doliu identificate de Alain Cardon, dupa care, spune el, urmeaza acceptarea si reconstructia si inceperea unui ciclu normal al unui proces de tranzitie.
Ce mi se pare mie interesant in toata schema asta e ca iti poti identifica starea si atitudinea in relationarea cu ‘exteriorul’. Cu totii cred ca am fost printr-un astfel de process (am pierdut pe cineva drag, am fost parasiti, am ramas fara serviciu sau ceva din zona asta) Explicatiile astea de mai sus te pot ajuta sa constientizezi unde esti. Ce nu imi place la schema asta e ca e prea schema. Nu totul e pe reteta, fix, poate ca unii sar niste etape, poate ca uneori fazele astea se intrepatrund dupa modul fiecarei persoane de a reactiona.

Dar prezentarea acestor procese, cu sentimentele pe care le poti avea, explicat asa ca unui copil a fost intr-un fel revelatoare pentru mine. Mi-am dat seama de ce am avut anumite comportamente si, cred ca poate fi de ajutor in a-i intelege pe ceilalti unde se afla.

In plus, cartea e scrisa si pentru coachi si lideri si are si niste randuri despre cum ar trebui sa fie cei care lucreaza cu oameni care se afla in procesele de doliu. Cred ca daca am sti in avans (si cartea asta e o varianta de a afla) despre ce se intampla cu un om cand trece printr-o perioada nasola, foarte nosoala, am fi mai intelegatori. Sau poate ca stiind cele de mai sus ne-am lua timpul sa intelegem mai pe deplin si la urmatoarea intamplare neprevazuta vom fi mai pregatiti sa trecem printr-o astfel de faza. Pentru ca vom sti ca vom fi maniosi, tristi, ca vom regreta, ca vom avea nevoie de timp si mai ales vom intelege ce decizii sa luam.
Apropo de faza de evaluare, imi vine acum in minte si explicatia de ce nu e bine sa intri intr-o relatie dupa ce abia ai terminat-o cu alta (pe langa faptul ca ai inima bucati), ci pentru ca asa cum explica si Alain Cardon s-ar putea sa actionezi fatalist. Nu degeaba ii zice proces de doliu, nu?!