albastru si rosu

Rosu. Albastru. Rosu. Albastru.

Cald. Cald. Fierbinte. Rece, uneori.

Iubesc rosul. Cel din vin, din petalele trandafirilor, din sticla paharului vechi adus de la bunica. Din rochia cu maneci lungi si din pantalonii stransi pe picior. Iubesc rosul unui asternut vazut intamplator, abandonat intr-o casa cu vedere la strada, asa cum iubesc si lacul de unghii pe care-l aplic ostentativ la birou. Rosul asta ma face sa imi umplu ochii de viata. Daca ar fi sa-i dau o infatisare culorii asteia nemernice, rosu, adica, ma tem ca s-ar transforma intr-o femeie cu trup de dragon, cu un cap de turcoaica cu ochi verzi si par negru, negru. Iar daca ar fi sa aiba miros, as amesteca un strop de praf de lava de pe etna cu niste vin si niste petale de trandafir din gradina bunicii.

Pe langa rosu, albastrul e fragil, dar protector in acelasi timp. Miroase un pic a ortensie si mai mult a levantica, ai crede ca e verde-crud, dar e ca un miros reavan-dulceag. Il iubesc cand se asterne pe pat, pe perne, pe cearsafuri. E ademenitor de frumos in lenjeria intima si incredibil de seducator cand il privesti la apus. E cald. E rece. E capricios. Daca vrea, te convinge usor sa faci dragoste cu el. Ii place tot ce-i alb, promite, dar nu se ataseaza niciodata de nimeni si de nimic. Nu se mistuie cu o mie de ganduri si nu de multe ori raspunde chemarilor extrem de superficiale. Albastrul pacaleste tocmai prin calmitatea lui. Ii plac inghetatele cu vanilie, barbatii bruneti si pantofii cu toc pe care ii incalta destul de des. Nu s-a hotarat inca daca sa fie femeie sau barbat. Albastrul picteaza, pe cand rosul iubeste sa sculpteze, sa se joace cu lutul, sa isi bage mainile in pamant. Albastrul si rosul sunt tacute. Primului, ii simti energia in atingeri, rosul iti vorbeste din priviri. Amandoua vor din cand in cand sa faca dragoste cu galbenul si nu vei sti niciodata care dintre ele te va trada prima.

*acesta a fost un exercitiu de stil. nicio culoare si niciun suflet nu a avut de suferit. Pace.