am fost intrebata

Am fost întrebată de ce nu mai scriu pe blog.
Apoi de ce nu mai vreau să merg în unele locuri, să nu mă văd cu unii oameni, de ce îmi umblă mintea atât de mult la muncă, de ce am renunţat la unele plăceri.
Apoi am aflat că aş fi o persoană închisă. Că nu spun totul despre mine. Şi că nu prea ştiu ce vreau.

Mi s-a mai spus că să am grijă de mine. Şi că să nu mai pun atâtea la suflet. Şi am mai aflat că dorul zilelor trecute poate naşte confesiuni pe care niciodată nu le-aş fi crezut spuse.
Am avut nervi, draci, obsesii şi am trecut prin stări de uitare şi fugă de mine. Am pictat, am dansat, am mângâiat şi pipăit. Am râs până la lacrimi. N-am plâns. Dar am avut lacrimi în ochi. Am dăruit şi m-am dăruit. Am primit şi bune şi rele.

Au fost şapte zile în care am simţit că o pot lua razna şi tot atâtea şi aceleaşi zile în care m-am simţit complet de bine.

Şi dacă te-ai întrebat de ce nu am mai scris pe blog, e pentru că mi-am văzut de mine. Chiar şi atunci când nu am ştiut sigur ce vreau. Chiar şi când m-am ferit sau când mi-am pus sufletul pe tavă.

Iar alegerile mele mă privesc numai pe mine. Cu tot cu incoerenţă.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=gX3uuSu6DEM[/youtube]