amintiri din Delta si de la Corbu

Odată ajunsă la Mila 23 am înţeles că voi fi supusă unei sesiuni intense de pescuit, mulţumită celui mai pasionat pescar din Bucureşti, susţinut de musul care a avut ceva probleme cu parâmele bărcii. Programul a fost cam aşa: trezirea la şapte dimineaţa, plecat pe canalele Dunării. Pescuit. Admirat cocorii, băut cafea, cu întăritor, până când s-a terminat. Am pescuit şi la răpitor… asta ced că însemna ştiucă… şi la somn.
Ca să nu deconspir cine a fost pescarul adevărat, spun doar că s-au prins nişte ceva cam de-o palmă. Cel mai mare.
La prânz, masa – peşte sau vânat, mistreţ. Preferatul nostru? Mujdeiul de usturoi pregătit cu suflet de Mirela. A urmat somnul de după masă, adus bineînţeles de un pahar de vin alb sau alte băuturi ameţitoare. Seara, pescuit. Şi iar pescuit.
Recomand să întrebi de schitul din Deltă, Sfântul Atanasie. Unde un călugăr din Suceava îţi va prezenta mândru avuţiile schitului. Prilej de umor.

La Corbu, am văzut delfini pentru prima dată. Nu era niciun val şi probabil de asta s-au apropiat atât de mult de mal. Am descoperit licuricii de mare… sau dacă valurile fosforescente noaptea nu-ţi spun nimic, mişcă degetele pe nisipul ud de la mal şi o să vezi mici scânteieri. Mojito şi Cuba Libre a fost pe gustul tuturor. Pe duminică, s-a pus şi vântul, băieţii au intrat la apă, la bodydrag. În Năvodari, e o shaormerie ascunsă după blocuri, dar foarte buuună.

Să tot fie astfel de vacanţe.