Blog

curcubeu cu dor

curcubeu cu dor

Sunt la a doua carte din seria Neapolitan Novels a Elenei Ferrante, anume The Story of A New Name, si nu ma pot gandi decat la prietenie. La prietenii din viata mea, caci pana la urma cele doua carti deja citite despre asta sunt. Despre […]

Mic ghid cum sa optimizezi imaginile pentru web

Mic ghid cum sa optimizezi imaginile pentru web

Nu, blogul meu nu este referinta pentru un blog optimizat. Pentru ca am prostul obicei de a incarca imagini mari, poate doar un pic crop-uite, insa nu optimizate pentru web. Insa in nebunia asta cand mobilul devine din ce in ce mai mult canalul unde […]

scurt despre Solenoid lung

scurt despre Solenoid lung

Pe Mircea Cartarescu l-am descoperit prin liceu pe vremea cand imi petreceam multe ore in biblioteca Aman din Craiova. Nu stiu cum am ajuns la el. La Cartarescu. Stiu doar ca am citit REM-ul pe nerasuflate. Si Mendebilul. Si Ruletistul. Si toate povestile din acel volum. Si de atunci, am ramas mereu cu o curiozitate de ce mai scrie Cartarescu, desi Orbitor nu am reusit sa-l termin chiar daca am incercat de multe ori.

Stiind de pasiunea mea pentru Cartarescu, prietena mea draga  mi-a trimis Solenoid acum cateva luni, ultima carte a lui Cartarescu. Solenoid-ul cred ca e una dintre cartile care se citeste in timp. Si cred ca iti trebuie timp, pentru ca omul asta iti da material de visat. De cand am inceput sa il citesc, am visat la fel de ciudat cum e romanul. Uneori, credeam ca omul a scris doar ca sa ne arate cat de mult ii place botanica-biologia si scrierea pompoasa, alteori, credeam ca citesc Zafon si cel mai mult imi placea cand il redescopeream pe Cartarescu din Mendebilul.

Mie una mi se pare ca daca nu l-ai mai citit pe Cartarescu, Solenoid-ului s-ar putea sa iti para ca ii lipseste ceva. Ca face cumva parte dintr-un alt roman. Desi, e la fel de probabil sa ma insel. Stiu insa ca i-am regasit ‘temele’ lui Cartarescu in Solenoid: obsesia copilariei, Bucurestiul, viata lui de profesor si mai ales visele si starea magica de visare si, desigur, el-Cartarescu.

Solenoid e material pentru vis – intortocheat si tern de lucid. Filosofic in maruntisurile vietii si meta in maruntaiele experientelor unui profesor de limba romana la o scoala din Colentina. Un roman care iti aminteste de frumusetea cuvintelor. Un roman-evadare, 800 si ceva de pagini despre creierul  personajului Cartarescu.

Iata 3 pasaje care mi-au placut mie din Solenoid, fara sa dezvalui prea multe din personajele si savoarea unui roman care te poate trage in el, fara sa vrei, si citesti, chinuit, alteori intens. Alteori cu impresia ca visezi.

“Asa imi simt viata, asa simt ca am fost intotdeauna: lumea cea unanima, terna si tangibila pe o parte a banutului, si lumea secreta, intima, fantasmagorica, lumea de vis a mintii mele pe cealalta parte. Nici una nu e-ntreaga si adevarata fara cealalta. Numai rotatia, numai vertijul, numai sindromul vestibular, numai degetul nepasator al zeului ce pune-n miscare moneda, aducandu-i o dimensiune-n plus, face vizibila, dar pentru care ochi, inscriptia gravata in mintea noastra, pe-o fata si pe cealalta a ei, pe zi si pe noapte, pe luciditate si pe vis, pe femeie si barbat, pe animal si pe zeu, si pe care noi o ignoram etern, pentru ca nu putem privi ambele fete deodata.”

“N-am ras niciodata de portar si de farfuriile lui zburatoare. E doar unul dintre cei ce se simt straini in lumea noastra. Unul dintre cei ce se zbat, cauta si asteapta. Cred ca nelinistea celor ca el, oricat de ridicola, e deja semnul unei alegeri. Caci nimeni in aceasta lume, in care totul conspira la construirea unei iluzii perfecte si a unei disperari pe masura, nu poate spera daca nu i-a fost dat sa spere si nu poate cauta daca nu apare instinctual cautarii adanc agravat in carnea mintii lui. Cautam prosteste, cautam in locuri in care nu e nimic de gasit, ca paianjenii ce-si tes plasa in sali de baie in care nici o musca, nici un tantar nu poate patrunde. Ne uscam in plasele noastre cu miile, dar ceea ce nu moare e nevoia noastra de adevar. Suntem ca niste oameni desenati pe o foaie, in interiorul unui patrat. Nu putem trece de liniile negre, si ne epuizam scotocind, de zecci si sute de ori, fiecare coltisor al patratului ca sa dam de-o fisura. Pana cand unul dinttre noi intelege deodata, pentru ca a fost predestinate sa inteleaga, ca nu se poate evada in planul foii. Ca iesirea, larga si usoara, e perpendicular pe foaie, in inconcevabila pana atunci a treia dimensiune. Asfet incat, spre uluirea celor ramasi intre cele patru linii de tus, alesul sparge deodata crisalida, intinde aripi enorme si se-nalta usor, aruncandu-si umbra, de sus, in fosta sa lume.”

“Cand ne-am intors in lume eram amandoi pe jumatate dezbracati, lipiti strans de cearsafurile umede, adancind salteaua cu trupurile noastre inerte, supuse gravitatiei. Uitaseram sa ne-naltam in aer, uitaseram si cufundarea in labirintul demonic al fantazarilor si cuvintelor de-o abjectie extatica. Zaceam separate, dezlipiti, cum zac toti indragostitii dupa-ncelstare, zavorati in ei insisi, caci sabia dintre Tristan si Isolda nu e semnul castitatii, ci-al implinirii, al satietatii ce te-arunca iarasi in singuratatea ta dintotdeauna.”

Eu si masterul la Sheffield. Sau Ro vs profii straini

Eu si masterul la Sheffield. Sau Ro vs profii straini

Prin 2005 mi-am dorit sa fac un master. Dupa muuulti ani (vreo 7 cred) de cand terminasem Facultatea de Jurnalism la Universitatea Bucuresti, ma gandeam serios sa ma intorc la scoala. Fac o paranteza (care va avea o logica pana la finalul postarii): facultatea mi-a […]

3 idei de business. 3 esecuri. si ce am invatat

3 idei de business. 3 esecuri. si ce am invatat

3 idei de marketing si antreprenoriat care au fost fail, esecuri, pentru mine si ce am invatat din ele. a. Acum vreo 10 ani, voiam sa am o agentie de PR. Una nisata pe niste domenii (insa nu le mai stiu), pentru startups. Urma sa […]

cateva pareri despre landing pages ptr agentii de marketing

cateva pareri despre landing pages ptr agentii de marketing

Vreme de vreo saptamana a trebuit sa fac un research despre site-uri cu design interesant (interesant as in – ceva care sa se potriveasca unui proiect la care lucrez) si, pentru ca lucrez in digital marketing, mi-am rezervat o parte din timp sa ma uit si la site-urile agentiilor de digital marketing.

M-am uitat in principal la homepage si la primul ecran. De ce?

Pentru ca eram la un moment dat intr-o discutie despre ce naiba ar trebui sa ai pe prima pagina si a fost cam asa:

-e ca si cum intr-un bar iti spune mai intai cat de bun e e si uita ca mai intai tre’ sa te faca sa razi.

Well, as zice ca nu neaparat sa te faca sa razi, but to make you stick around, sa mai stai un pic, sa vrei sa vezi mai mult.

Cred ca am vazut peste 50 de siteuri de agentii si iata la ce concluzii am ajuns:
-extrem de putina pozitionare. Majoritatea sunt: digital agency, creeaza experiente, performance si fac companiile sa engage with customers (in romana nu stiu daca suna mai bine). Cred ca agentiile de content marketing & search – au fost cele mai clar pozitionate. Si am mai vazut pozitionare pe zona de video marketing ceea ce mi s-a parut interesant (chiar daca am citit recent o stire cum ca reach-ul videourilor de pe fb e cu muuult mai mic decat se credea).
-multe landing pages cu interactiuni care sunt puse de dragul de a avea o interactiune. Fara ca sa isi dea seama ca ma incurca pe mine, omul, caci eu intru pe site-ul lor.
-first screens fara CTA (aici tine foarte mult de optimizarea site-ului ptr device-uri, desi eu eram pe desktop unde se presupune ca lucrurile ar trebui sa fie destul de clare)

Mai jos, capturi cu prima parte de ecran a homepage-ului unor agentii de digital. Sunt dintre cele care nu mi-au placut, pentru ca asa au fost majoritatea. Sunt exemplul de asa nu.

 

Mai jos, o deschidere care mi-a placut (site-ul are si animatie care e in ton cu copy-ul). Nu e site de agentie, e siteul unui freelancer.

Site-ul omului e aici.

Din perspectiva mea, cea de potential client al unei agentii de digital marketing, m-as astepta sa vad in primul ecran:

-o pozitionare mai altfel. Pe servicii, pe industrii, pe performance, pe content, pe video etc
-un ‘call to action’ – daca nu e posibil sa fie in primul ecran, macar sa fie relevant
-fara video (chiar daca e trendy) daca nu e relevant. Sunt multe agentii care pun video cu biroul agentiei. De ce ma intereseaza cum arata biroul? Doar daca arata intr-adevar wow, poate ca da.
-as eliminara acele box-uri automate de mesaje care nu fac decat sa fie iritante, mai ales cand apar (si cu sunet strident) in momentul cand abia am intrat pe pagina. Genul asta de mesaje automate pot fi setate diferit, iar daca cineva isi spune agentie de digital, ar trebui sa stie asta.

Pot fi folosite: leave intent messages, am mai vazut un icon pentru instant call si cred ca mesajele de genul ‘descarca acum recomandarile noastre’ pot ramane inca relevante daca agentia stie sa livreze un copy interesant si sa aiba informatie relevanta.

Apropo, e foarte putin content / blog pe siteurile agentiilor de digital. Lucru care poate fi vazut ca oportunitate, daca se alege o nisa si nu scrii despre toate.

In articolul de aici am mai gasit cateva sfaturi interesante, cu exemple despre ce e ok si ce ar putea fi testat de catre agentii.

Iar de la kissmetrics mi-a placut schema de mai jos, explicata in detaliu aici.

C = Clear Call to Action
O = Offer
N = Narrow Focus
V = VIA: Very Important Attributes
E = Effective Headline
R = Resolution-Savvy Layout
T = Tidy Visuals
S = Social Proof

Spor acolo!
C.

fiecare om are povestea lui

fiecare om are povestea lui

Acum ceva vreme citeam articolul din NewYork Times – cu 33 de intrebari ca sa te indragostesti de cineva. Nu mai tin minte despre ce erau intrebarile, insa tin minte, ca o concluzie, ca oricine are o poveste. Fiecare dintre noi a trecut printr-o suferinta, […]

4 months in london

4 months in london

It’s 4 months since I moved to London. 4 months from which I learned so much and I wasn’t expecting this to happen. Even though until beginning of April I focused on  my master dissertation, a time where I stayed more days at home, and […]

The Social Animal – 2 lives like one of yours

The Social Animal – 2 lives like one of yours

I started reading The Social Animal (author David Brooks) long time ago with a ‘meh’ attitude (attitude which can be translated into – I read this book only because I don’t want to think anymore about writing my dissertation).
The book tells the story of Erica and Harold two Americans that meet and start a family. She is a hard-working somehow ‘corporatist-style person and he’s a writer.

The story watched them from their adolescence to all stages of their life. With ups and downs. Victories and failures. Sad and happy moments. But what David Brooks does to make The Social Animal a pleasant lecture is the insertion of studies (from science, politics, socials, psychology etc) related to different punctual moments from the lives of Erica and Harlod.

One of my favorite parts is at the beginning of the book, when Erica finds herself caught in the middle of her family differences. She has Mexican and Asian grandparents and each of them are trying to impose their point of view regarding Erica’s college.
I liked also the final (which one do you think dies first – Erica or Harold?) but I won’t say more about it.
The Social Animal comes with passages like these ones:
Words are the fuel of courtship. Other species win their mate through a series if escalating dances, but humans use conversation. Geoffrey miller notes that most adults have a vocabulary of about sixty thousand words. To build that vocabulary, children must learn ten to twenty words a day between the ages of eighteen months and eighteen years. And yet the most frequent one hundred words account for 60 percent of all conversations.

It’s important to fail productively. First, you should seek out new ideas and new projects, Then you should try new things on a small scale so that their failure is survivable. You should make sure each of your projects is insulated from the others so the failure of one doesn’t pull down the whole lot. Then you have to find a feedback mechanism so you can tell which new thing is failing and which is succeeding. Fight your natural tendency to loss aversion and kill the failing projects.

Bonus: at the end of the book, David Brooks puts a list of references to all the articles and studies mentioned in The Social Animal.

 

Food that I miss in London

Food that I miss in London

There are 3 important food related stuff that I miss here, and probably some of them I could replace or find them. So what I really miss from Bucharest is: a. the tap water. I was drinking tap water at home, I was buying it […]


Do NOT follow this link or you will be banned from the site!