Bucureștiul văzut din altă perspectivă

Adina a plecat din București de mai bine de trei ani. S-a dus pe meleaguri mai optimiste, de peste ocean, însă iarna aceasta dorul de casă a fost mai puternic decât orice altceva, iar Adina s-a întors acasă pentru o perioadă scurtă de timp.

Însă suficientă în a obseva unele lucruri legate de simpatica noastră Capitală:
– că nu ne place să fim binedispuși și că nu avem nicio poftă de a zâmbi des
– la capitolul servicii mai avem extrem de multe de învățat (un angajat al rețelei de telefonie mobile Cosmote i-a spus Adine că el nu e obligat să știe tarifele și că le găsește pe internet când Adina era deja în sediul lor)
– că stăm foarte prost la capitolul educație nutrițională. Se întreba de ce se găsesc foare greu biscuiții cu cereale sau batoanele cu cereale. Asta nu numai în București). Și că mâncăm multe prostii.
– că materialele folosite pentru multe branduri din malluri au o calitate îndoielnică. Altfel spus: hainele astea nu sunt moi, ci aspre la atingere și nu au bumbac bun în ele.

Sunt lucruri pe care noi le luăm de-a gata, ne-am obișnuit cu ele și nu mi-am putut abține un comentariu către Adina: ”păi așa e la noi, ai uitat?”
Eu îmi doresc să nu mai folosesc replica asta niciodată și să încep a-mi schimba propriul meu comportament. Pot începe prin a zâmbi mai des la metrou. Chiar dacă, de obicei, stau ascunsă cu nasul într-o carte.