cand ninge?

Se zice ca atunci cand ninge se asterne o liniste de povesti in oras. Exista si studii care demonstreaza ca fulgii de nea absorb zgomotele, tocmai de aceea se face liniste chiar si cand strazile devin ultra aglomerate.

Nu stiu voua cum va e, insa mie imi e dor de linistea fulgilor de zapada. De burice inghetate de la degetele de la maini. Uneori, dimineata, cand trec prin parcul de la birou, imi imaginez ca scartaie zapada sub apasarea ghetelor. Imi e dor sa simt pe gene greutatea fulgilor transformati prea repede in picaturi. Imi e dor pana si de nasul infundat.

Cred ca cel mai dor imi e de plimbarile cu tata, cand tragea saracul de sanie pana nu mai putea. Si ma lasa sa mananc zapada, nu, nu prea multa, dar nici nu ma certa. Imi e dor de picioare umede, incalzite rapid in cada sau sub plapuma albastra.
Imi e dor de povesti cu craiese, dulapuri care duc spre Narnia fiecaruia si vise duse de un snowboard pe taramuri mai ceva ca-n povestile rusesti.

Imi e dor sa ninga, sa sufle…