Capricioasa ca vremea de toamna

Capricioasă ca vremea de toamnă, astfel sunt eu în ultima vreme. Mă trezesc cu poftă de soare, de căldură și plimbări prin parc, ca după-amiaza să trec în visare la nămeți monstruoși și blocaje pe străzile Capitalei.

Mă văd imaginându-mi povești aventuroase și proiecte grandioase ca, în realitate, să aleg locul călduț cu care m-am obișnuit.

Vreau povești de iubire și surprize nemaiîntâlnite, iar apoi mă consolez cu realitatea care până la urmă nu e deloc banală.

Și, după toate nebuniile care-mi trec necontenit prin cap, ajung să mă întreb retoric: de ce să nu visez în continuare? De ce să îmi cenzurez gândurile? Până la urmă, sunt aproape singurele pe care le posed în libertate deplină.

Sunt capricioasă ca vremea de toamnă. Na! Trebuia s-o spun și p-asta.

P.S.: Or fi gândurile numai ale tale, însă întru realizarea lor mulți potrivnici se pot arăta. Și de unde nu te aștepți.