Ce am scris la EVZ asta-vara

13 actrite pentru un rol de prostituata la Comedie

„M-ai platit. Ce stai si te uiti la mine? Vrei o poveste”, incepe monologul o fata plinuta. Cu picioarele desfacute, cu bluza cazuta pe un umar, sta pe scaun si ii vorbeste personajului masculin din piesa, George Ivascu, membru al juriului. Are sprancenele groase si ochii albastri. Isi joaca rolul asa cum il simte ea, in fata a zece oameni, printre care George Mihaita, directorul teatrului, si Alexandru Tocilescu, regizorul piesei „Vecinii nostri de pat”.

Emotiile le citesti in priviri, care evita sa se uite spre juriu. Mainile se strang. Degetele tremura. Si cuvintele sunt spuse in soapta.

Actrita stabileste tariful

O alta fata e roscata, poarta un tricou dungat si o fusta simpla. Are margele si sandale rosii. Insa inainte de a deveni „curva”, actrita are de trecut un test. „Vreau sa-ti pun o intrebare. O fata din asta, cand isi stabileste ea pentru ea tariful, la ce se gandeste? Cum gandeste acest tarif?”, o intreaba regizorul. „Depinde cum arati, cam cati ani ai, cata practica ai, cat de tarsaita esti”, raspunde pasiv actrita.

Prostituata isi spune povestea: locuieste intr-o garsoniera cu o prietena, tarfa si ea, si cu copilul acesteia. In unele nopti tine in pat cu ea baiatul amicei, il alinta in timp ce colega „il rezolva” pe vreun necunoscut. Duce o viata duala: e curva si educatoare. Ii invata pe copii cat de frumoasa este viata. „Acolo sunt si mai curva”, e marturia ei de educatoare.

Mulatra, ploiesteanca si „estetica punkista”

„Sa aiba cinism. O acreala pe dinauntru”, spune regizorul despre acel „ceva” al personajului. Piesa „Vecinii nostri de pat” are un mesaj negativ. „Traim intr-o bezna din care foarte greu vom razbate la lumina. Piesa nu e pozitiva. Nu are happy-end. Spectacolul se vrea urat si rau. Un fel de estetica punkista”, spune Tocilesscu.

Am selectat din articol partile care mi-au placut cel mai mult. Restul articolului il gasiti aici