ce ma(i) fac

Nu mai stiu cat timp a trecut de cand nu am mai scris. bun. Am scapari de memorie. Nimic nou. Si eu ma intreb uneori: ce mai faci, cristina? Obisnuiesc sa ma intreb la trecerea de pietoni, ca si cand m-as fi intalnit cu un vechi prieten: ei bine, ce mai faci, cristina? Nu, nu esti acum la trecerea de pietoni, pentru ca e frig. Iti umbla mintea catre mare, nisip si piele arsa de soare.
Citesti mult si remarci ca nu mai poti sa retii tot ce iti doresti; ce mai faci, cristina? pe semne ca frigul nu iti da pace, ti-e sufletul ravasit, iar micile placeri parca intarzie sa apara. Deci, ce mai faci cristina?
Trebuie sa recunosc, am inceput sa scriu cu stangul. Dreptul a fugit… si mi-a luat tot optimismul. A fugit undeva sa numere fulgere, sa priveasca cerul prin ferestre necunoscute, sa savureze cafele facute de femei, sa citeasca reviste, sa cotrobaie pe malurile Oltului si sa bea vodcile fetelor.
Ce ma(i) fac(i), cristina? Traiesc. – pe minus tinde stangul sa zica. Visinata isi spune cuvantul – tot timpul pune stangul in fata. Prefer vinul. Rosu. Ce ma(i) fac(i), cristina? Traiesc si savurez. Haide stangule, pana la urma ai vazut si tu ca se poate.