cea mai buna zi

azi si-a luat ochelarii fumurii. sunt maro si au o rama de plastic, impletita. esarfa lucioasa, in culori neon ii acopera parul tuns scurt, roscat. rochia e verde, iar sandalele negre. suge linistita dintr-o acadea, desi gandul ii e la o tigara pe care n-a mai fumat-o de trei zile. abia s-a intors de la mare si isi doreste sa se reintoarca. sa isi simta pielea zgariata de nisipul plin de scoici, sa se lase arsa de soare si sarea sa ii innebuneasca pielea. sta pe un scaun de paie si viseaza cu ochii deschisi. o vezi in spatele ateneului, cu tot cu pielea ei tuciurie si cu ochii de un verde tulburator. viseaza cu ochii deschisi, bucuroasa ca si-a inchis telefoanele, ca nimeni nu o cauta si ca el va veni curand. langa el, se simte confortabil. nu simte nevoia sa isi complice relatia si se bucura enorm ca niciunul din ei nu vrea mai mult. se bucura si atat. chelnerul ii zambeste cand ii aduce sucul, iar ea ii multumeste. ii lucesc ochii de iubire nebuna si de liniste sufleteasca. acolo, in scaunul de paie, nu isi mai doreste nimic. decat sa se bucure de viata, sa profite de clipele de liniste si de nebuniile nemarturisite. se simte la fel de colorata ca esarfa de pe capul ei si la fel de libera ca randunicile pe care le mai vede, uneori, zburand. e cea mai buna zi. pentru ca gandului i se da atentia cuvenita.