cum au unii darul de a povesti

ma tot gandeam la el de ceva vreme, imi era dor, desi stiu ca nu imi mai apartine… si nu regret, numai ca as vrea sa ne regasim numarand fulgerele, pe malul marii..fiecare cu bucata lui de cer. si ii scriu, astept o noapte intreaga, nevoind parca sa imi sting nenorocitul asta de calculator…raspunsul a venit pe neasteptate..eram la munca si ma chinuiam cu niste legi…citesc, imi raspundea cu drag,… citeam cu atata placere incat as fi vrut sa imi scrie la nesfarsit, sa imi povesteasca nu numai ce facea el, ci tot, toate povestile lumii….. voi fura putin din cele scrise de el, sa imi reamintesc de viataaaaaaaaa asta plina de viata!

…si mersei ce mersei prin apa pana la genunchi, apoi pana la glezna, pana ce ajunsei pe niste stanci mari si tari, ca am vazut ca-s tari dupa ce dadui cu fundul de ele …ieri cum se lumina de cu pranz plecai spre Cerna sat pe-un drum de poveste ce-a fost si nu mai este, si ocolind micile petice de asfalt ce-au mai ramas printre marile gropi, hartoape si gauri formate printre santurile drumului, ajunsei in creierul muntilor la barajul de pe Cerna de sus…