cine ne schimba viata

acum vreo trei ani am cunoscut un barbat ambitios, shcolit, recunoscut in breasla lui, desi la inceput de drum. il vedeam slinos, lingau, oportunist, mare tragator de tzepe. un om care stie sa se descurce si sa profite de situatii. imi provoca greata. intotdeauna reusea sa ma scoata din sarite, doar prin simpla lui prezenta.

acum mai putin de o luna, am avut sansa sa il reintalnesc. ma si gandeam: iarasi o sa il vad pe slionsul si infumuratul ala. iar cu ideile lui de om care stie tot si care crede ca i se cuvine tot. nesimtitul. eram, pare-se, pregatita sa ma plictisesc si sa ma enervez din nou.

am intalnit insa o voce calduroasa, calma, dornica sa explice si sa asculte, fara prea multe afirmatii de genul: eu stiu, eu sunt destept fraierilor, va fac eu!. era o voce calda si infatisarea era schimbata. mai luminos, mai linistit.

mi-am dat seama abia dupa cateva zile ca in viata lui avusese loc o schimbare majora. un bebe. m-am gandit, ca da, e tata si ca un barbat devenit tata se schimba. asta e senzatia lasata de barbatul – tata, antipatic atunci, linistit acum.
pentru mine e aproape singura explicatie.
oare nu e de ajuns un copil sa ne schimbe viata in bine? sa ne-o faca mai luminoasa?
pana la urma cine ne schimba viata ?