Ce am mai citit in ultima vreme
De cand am devenit mama, programul meu de somn s-a cam dat de tot peste cap. Nu numai ca sunt momente cand nu doarme baby, dar sunt momente cand nu pot dormi eu. Imi este greu sa pot re-adormi la 3, 4 sau 5 dimineata. Si ca sa nu pierd timpul degeaba pe telefon (nu inseamna ca nu stau si pe telefon uneori), incerc sa citesc. Citesc de pe un Kindle, pentru ca are lumina incorporata si e perfect daca nu vrei sa schimbi atmosfera din dormitor.
Si realizez ca din ianuarie pana acum am citit suficient…
Prima, pe care o citeam in parallel cu alte carti, e Sapiens. A Brief History of Humankind de Y. Harari. Mi s-a parut o carte usoara, ca un fel de teleenciclopedie scrisa. Mi-a placut tocmai pentru ca e light si am putut-o citi fara sa imi dea prea multe batai de cap. O recomand tuturor adolescentilor sau celor care chiar au timp de pierdut si le place sa citeasca ceva light despre cum ne-am schimbat noi ca omenire si, pe alocuri, de ce.
A doua, Today a woman went mad in a supermarket, de Hilma Wolitzer, din care nu mai imi aduc aminte mai nimic. Decat ca mi-a placut stilul si ca au fost niste short stories. Asa se mai intampla cand citesti carti recomandate de oameni de pe net, nu se potrivesc. (E posibil sa fie foarte buna cartea, dar oi fi fost eu cu baby brainul la purtator). Recomand – nu, ca nu mai stiu prea multe.
A treia carte e Isabel Allende – The Soul of a Woman. O carte despre feminism, o carte carte ii da unei femei energie. Eu am cumparat-o fara sa ii citesc descrierea, dar m-am bucurat ca am descoperit-o. Se citeste usor, recomand? da.
A patra carte si probabil cea mai cea mai cea. The Lido – Libby Page. Cartea se mai numeste si Mornings with Rosemary. Una dintre cartile pe care le-as reciti oricand. Cum am ajuns la aceasta carte? Am cautat pe internet carti asemanatoare cu Eleanor Oliphant Is Completely Fine (carte savuroasa de altfel) si am ales cartea lui Libby Page pentru ca actiunea se petrece in Londra, Brixton. Cunosc o parte a Brixtonului, am locuit destul de aproape in primii mei ani de Londra. Iar cartea m-a atras pentru ca e despre prietenia dintre o jurnalista si o femeie in varsta pe care o cunoaste in incercarea de a salva una dintre piscinele Lido din Brixton. Pe langa limbajul usor, m-am indragostit de personajele frumos conturate, naturale, clare. Daca iti place sa inoti, povestea asta ti se va parea si mai frumoasa. Recomand 100%.
A cincea carte e o revenire la Isabel Allende. A long petal of the sea am citit-o greu, caci contextul in care actiunea se petrece incepand cu razboiul civil din Spania si, se continua cu al doilea razboi Mondial pana mai tarziu. Include pasaje grele, cu personaje luate in lagare de concentrare. O poveste intre Spania si Chile, o poveste despre familie si pierdere, despre puterea femeilor (tema recurenta in cartile lui Allende), despre Pablo Neruda, despre iubire. Mi-a fost greu sa o citesc pentru ca multe pasaje au o durere aparte, pe care in toiul noptii o poti simti mai puternic. Nu mai stiu cum am ales cartea, nu stiam nimic inainte de a o citi, insa o recomand cu drag pentru puterea lui Allende de a recrea lumi pe care le putem simti atat de familiar sau atat de noi in acelasi timp.
Va las cu un pasaj din A long petar of the Sea:
Victor fell in love with the woman he had previously loved with a brother’s incestuous love. She had been his wife for thirty-five years, but it was only during those days of their re-encounter that he saw her stripped of the burdens of the past (…) In her fifties, Roser was revelead to him as sensual, filled with enthusiasm, with an endless reserve of fearless energy.
Spor la citit.