consum, alegeri si sentimente

Citesc un articol despre cum suntem atrasi de anumite branduri, cum ne fac ele sa ne simtim bine. Iar in mare parte, ideea e urmatoarea:

Our natural preference for pleasure is the brain’s most efficient mechanism for ranking what is most important to us from the vast number of options available. Pleasure is the key to rationality. Furthermore, rational thought cannot take place without being coloured by emotions.

Oricat de rational ai crede ca esti atunci cand faci alegeri, mai ales de cumparaturi, de fapt esti condus de emotii. Ideea articolului e dusa mult mai departe, si ni se spune sa uitam de logica, ca oamenii isi doresc sa se distreze si ca toate aceste lucruri pot fi exploatate si de catre producatori, branduri&co. (Un exemplu haios este cel al magazinului Viktor&Rolf din Milano, unde au design atipic, intors)

Suntem niste emotionali, toti, as zice :-)) Asta intr-un ton optimist. Insa ce ma face pe mine sa ma simt bine? Acum? (acum-ul asta e atat de rational…) Sub impulsul emotiilor ce-mi place sa fac, sa simt, sa experimentez, sa pipai, sa vad, sa aud acum s-ar putea sa nu-mi mai fel de bine peste X clipe.

I-as intreba pe cercetatorii care au scris acest articol daca nu cumva, uneori, informatia ramane blocata undeva la sistemul limbic (responsabil pentru sentimente) si nu mai ajunge la neo-cortext (responsabil cu ratiunea si intelectul). Adica, da, domne, imi place, actionez, ma bucur de ceva-ul acela, spuf! placerea s-a dus. Si tot asa intr-un ciclu de alegeri mai mult emotionale decat rationale… Pentru ca de multe ori am impresia ca si eu fac asta. Oare cate din alegerile facute sunt rationale si nu emotionale? Sau oi fi eu mai blonda si-mi lipseste partea cu ratiunea si intelectul :-))