cu plus sau cu minus
mai toata lumea trage linie in momentele astea. Sfarsit de an, sfarsit de decembrie. De foarte multi ani nu am mai tras linie la anul ce trecea. Nu era ceva important. Era un fel de curgere lina a anilor, a zilelor, nu simteam nevoie sa trag linie si sa fac socoteli cu plusuri sau minusuri. Nici macar imparteli, fractii sau inmultiri nu am mai facut.
Luna asta a fost alftel. Anul asta a fost diferit.
A inceput linistit, plictisitor chiar. Ianuarie nu mi-a placut. Februarie m-a gasit pe undeva pe valea Oltului, via Sibiu. Si acum rad de poza cu acadele, caci ma simteam ca in liceu… o excursie minunata, desi prea scurta. Martie. CE sa faci in martie? Ptr mine martie e luna in care fac prea multe cadouri. Ziua mamei, zi de nastere a ei…zile zile…nici macar nu am mai purtat snur.
Mai. Zi de nastere. Hmmm…Fuga fuga in Vama Veche. Cu trinuuu..cu Adine, cu frig si o cazatura pe marginea marii. Adine cazuta pe burta…in nisip…si soarele imi intra in ochi…radeam…dupa ce fugisem doar noi doua…sa profitam de soare. Patanii destule in Vama, am mai scris despre ele.
Si de cand cu licenta…s-a cam rupt firul lunilor. Mers la mare inca de doua ori, frumos de fiecare data.
Cineva ma tine de vorba acum….shhh…. Stiu, e frumos anul acesta. Cu HAVE A NICE WHATEVA` cea mai frumoasa injuratura…sau cel mai frumos mod de a respinge un om. Anul acesta m-am imprietenit intr-o noapte cu o bordura de pe marginea Dambovitei. Si anul acesta am luat licenta, am invatat mult mai multe, am intrat la master si m-am hotarat sa ma apuc de fotografie.
Sa nu uit de Timisoara. De bataia cu apa, de iesitul cu Stef, dupa ce plouase, de “Vogli far` una sessione d`amore con me?”.
Sa nu uit de plimbarile cu Scott si Adine. De plecarea ei in State.
Despre greutati voi spune ca au fost destule. Obisnuita cu ele, am inceput sa fiu mai vesela.Am invatat sa nu mai disper. Si pot spune ca, desi imi aduc aminte de cate ori am plans, mi-am pus ambitia la incercare si am trecut cu bine peste ele.
Mai sunt multe, cum ar fi plimbarile cu hidrobicicleta. Plimbarile seara in parc. Surprizele – facute sau primite.
Scriu grabit. Sunt atatea de povestit. De la sfarsitul lui noiembrie am inceput sa fac ordine. Fac liste. Multe. Minusuri, plusuri. Cat, cum? de ce? Am gasit multe raspunsuri, am pus punct pentru multe schitze ce nu duceau nicaieri decat spre suferinta. Am devenit egoista si am acordat timpul meu numai celor ce merita. Cei ce au fost langa mine, au fost pentru ca o meritau si pentru ca ei au avut nevoie de atentia mea. Pentru ca au un loc in sufletul meu.
Punct. 2007 a fost un an bun. Minunat. Al naibilui de incitant si al naibilui de ciudat.
Cu plus sau cu minus, nu ma pot hotari. A fost minunat.
Am scris prea mult… o sa mai scriu cu siguranta despre anul acesta.