CU PROPRIILE MAINI. ROMANCE CREATOARE – Oana Botezatu – CUP&CANDLE

Cu Oana am fost colega de facultate, iar apoi ne-am vazut pe coridoarele Ringier (eu am inceput practica la Evenimentul Zilei pe cand ea era la Social), iar de atunci… nici nu mai tin minte cand ne-am vazut ultima data in offline, desi mi-ar fi placut sa fie timp. Nostalgie, nostalgie, insa de atunci i-am admirat puterea de munca. Oana e in continuare jurnalist, dar e si mama si se ocupa si de afacerea Cup&Candle.ro – o afacere proprie prin care vinde lumanari din ceara naturala de soia in cesti de porțelan atent alese. Ca este jurnalist iti vei confirma asta din raspunsurile elaborate (Oana, suntem norocoase ca in online nu trebuie sa taiem din text). Daca te intrebi cumva daca Oana iubeste ceea ce face, ei bine, ia-ti timpul sa citesti interviul de mai jos
Esti de profesie jurnalist. Insa de cat timp ai trecut la zona de antreprenor la Cup&Candle? Povesteste un pic despre cum ti-a venit ideea acestei afaceri.
Oana: Povestea Cup & Candle există de ceva vreme, primele lumânări le-am făcut în 2013, dar micul business a început serios în urmă cu vreo trei ani. Ideea de a face lumânări din ceară naturală de soia, căci asta sunt, mi-a venit după ce am citit ingredientele unei lumânări primite în dar, în 2013, de la o prietenă abia mutată la Londra. Nu mai auzisem de lumânare de soia, mi-a plăcut mult parfumul și, ca o jurnalistă ce eram, am căutat informații. Am descoperit o groază de tutoriale video, informații despre o ceară ne-toxică și prietenoasă cu mediul, am cautat-o în România, nu am găsit-o și am zis că e cazul, poate, să o aducă cineva, făcând lumânările din astfel de ceară. Lumânările le-am făcut mereu împreună cu soțul meu, care îmi era atunci proaspăt iubit. Și fiindcă amândoi suntem pasionați de vintage, am zis să folosim piese pe care le găseam în târgurile de vechituri, așa că ne-am oprit la cești din porțelan. Ca idee, tutorialele alea nu ne-au ajutat prea tare (de exemplu, nu îți spunea nimeni că grosimea fitilului e în funcție de diametrul recipientului lumânării), așa că vreo 6 luni am tot fost în faza de tastare și de documentare. Apoi, am participat la un prim târg, în iarna de după vara și toamna dedicate testărilor. Ideea le-a plăcut mult vizitatorilor, produsul și mai mult, iar la finalul zilei de târg am plecat acasă fără decor. Da, am vândut tot, chiar și decorul.
De ce faci si asta? De ce nu este suficienta meseria de jurnalist? Esti mama a doi copii, sotie, ai un program aglomerat, scrii pe blog…
Oana: Pentru că meseria de jurnalist angajat la o revistă glossy în 2014, când am rămas însărcinată, nu-mi mai era potrivită financiar. Am decis să începem afacerea și fiindcă aveam nevoie de niște bani în plus față de ce câștigăm la revista la care eram angajată. Apoi, perioada în care am stat acasă cu David, primul meu băiat, mi-a dat foarte multă încredere în mine, în tot ce pot sa fac. Și fiindcă foarte mulți oameni mi-au spus că ideea Cup & Candle e frumoasă și merită dusă mai departe, i-am crezut și am lucrat la asta. De fapt, cronologic s-a întâmplat asa: lumânările, nunta, copilul David, blogul, copilul Cristian. Cumva, lucrurile s-au legat cum au vrut ele, eu doar am fost acolo să nu las să cadă o minge ridicată la fileu.
A fost o vreme când îmi doream sa fiu doar jurnalist, munceam de la 8 la 23, inclusiv în weekend, de Paști, de ziua mea, de Ziua Presei. Apoi mi-am dorit să fiu doar mamă, dar nu s-a întâmplat. Apoi mi-am dorit să fiu bine cu mine și nu m-am mai înverșunat și atunci lucrurile au început să se lege. Blogul (oanabotezatu.ro) l-am primit cadou de la soțul meu, căci vedea cât sufăr că nu mai am unde să scriu, stând acasă cu David, primul nostru copil. Iar lumânările le-am făcut și dintr-o încăpățânare a mea, de taur ce sunt, fiindcă cineva mi-a spus, când eram chiar la început: “Da, drăguț, dar nu poate fi o afacere, poți poate doar să faci de o cafea din asta”. Și m-am enervat și am vrut să demonstrez că poate fi mai mult decât atât; iar acum, deși în continuare am proiecte pe scris, iar soțul meu e în continuare avocat, cei mai mulți bani vin din mica noastră afacere în care am avut pe deplin încredere doar noi doi. :) Dar da, am un program încărcat, mai ales de când sunt mamă de doi băieți, căci în toamna lui 2017 a apărut și Cristian, însă reușesc să fac aproape tot ce îmi propun fiindcă împart toate responsabilitățile cu soțul meu, și atunci e infinit mai ușor totul.
Crezi ca atunci cand creezi lumanarile Cup&Candle ai un refugiu al tau? Este procesul de creare un fel de reconectare cu tine?
Oana: Ha! Cât aș vrea să mai fie așa. Când nu erau băieții, fix așa era. Și mai ales că aveam de făcut o lumânare, două, când și când. Acum, când facem zeci de lumânări pe săptămână, nu mai am timp, sincer, să mai gândesc așa. Adică, în continuare fac totul cu o maximă plăcere, dar nu în același ritm domol de la început. Acum nu mai avem doar lumânările în cești, ci mai avem și alte serii și mini colecții, în recipiente, avem colaborări cu alți antreprenori mici sau cu artiști, cu magazine, ne organizăm mai mult, gândim lansările, teasing-urile, e altul ritmul și e normal să fie așa. Suntem în luna iunie și noi deja avem planurile făcute pentru următoarele 6 luni. Iar în curând vom face ședința foto pentru lumânările de Crăciun. În plus, când e o perioada mai delicată cu cei mici, când sunt bolnavi, de exemplu, sau când am mai multe proiecte în același timp pentru blog, Eugen e cel care toarnă lumânările, deci toată relaxarea se duce la el la mansardă. :))
Mi-am păstrat însă ceva ce ma ajută să îmi fac un mic refugiu din povestea asta: împachetatul lumânărilor. Le rulez în hârtie reciclată, le leg cu fundă roșie sau neagră, le scriu vederi de mână și mă semnez, aproape siropos, cu o inimă, ștampilez cutia sau punga și, înainte de a chema curierul, pun câteva bețe de lavandă în colet. Îmi place să pregătesc cu atenție fiecare comandă și mă bucur de fiecare dată când primesc SMS-uri sau e-mailuri cu zâmbete și mulțumesc-uri.
Foto: Una dintre colecțiile Cup&Candle by Oana Botezatu
De unde iti vin ideile pentru parfumurile Cup&Candle?
Oana: Aici nu e prea mare filosofie. Colaboratorii noștri, cei de la care cumpărăm materia primă, au liste de parfumuri, actualizate constant, liste cu sute de variante de parfum special pentru ceară de soia. Eu nu fac decât să merg pe intuiție, să aleg mireasma în funcție de recipiente, de povestea colecției, de perioada din an, de specificul colaborării (dacă e vorba de o colecție capsulă), să citesc despre cum se combină între ele diverse note (pentru lumânările cu parfum combinat). Aleg însă doar parfumuri care îmi plac. Nu aș putea să torn lumânări pe care nu le suport, fiindcă eu sunt prima care le miros. Uneori mă consult și cu prietenii brandului nostru, cu cei care simt povestea asta și care rezonează cu ea. Iar pentru colecția de Crăciun 2018, la care lucrăm acum, de pildă, am ales parfumurile în funcție de niște amintiri. :)
Ce te-a invatat pe tine aventura Cup&Candle?
Oana: M-a învățat și mă învață enorm. Să nu renunț, sa nu forțez lucrurile, să am rabdare, să îmi dau voie să nu mai pot, să ma bucur de un mesaj de felicitare, să fiu mai îngăduitoare cu mine, să negociez, să fiu diplomată, să arăt că pot și mai mult, și mai bine, să citesc un Excel, să fac un plan de business, să aplic la o finanțare, să știu să îmi valorific munca, să știu să îmi prețuiesc timpul. O groază de lucruri m-a învățat Cup&Candle și cred lecțiile nu se vor opri niciodată.
Cine iti este alaturi cand esti aglomerata, cu cine te sfatuiesti pentru deciziile de business?
Oana: Deocamdată, în toată povestea asta suntem doar doi: eu și soțul meu, iar ședințele noastre se țin la cafea sau în drum spre grădinița lui David. Bineînțeles, avem câțiva îngeri păzitori care ne ajută cu sfaturi, feedback, chestii tehnice. Mai avem o super contabilă. Și niște super colaboratori care au înțeles că pentru noi mai binele nu e dușmanul binelui, așa că ne ajută să găsim mereu nu doar o variantă care să ne convină, dar și una care să fie cea mai bună. :)
Jurnalism sau Cup&Candle – ce ai pastra in viata ta daca cineva te-ar pune sa alegi?
Oana: Sper ca nu va fi nevoie vreodată sa fac asta. :) Totuși, jurnalismul nu mi-l poate lua nimeni niciodată și eu îl fac oriunde, chiar și pe Facebook, și sper să pot face asta până la final. Scriu repede și îmi vine natural să o fac, așa că eu cred despre mine că voi rămâne fără jurnalism doar când nu voi mai fi. Iar Cup&Candle va fi mereu al meu, copilul de dinainte de a avea copii, un proiect în care mi-am pus tot sufletul și mai mult decât atât. Un hobby care s-a transformat într-o afacere din care trăim și din care am putea sa trăim și mai bine dacă ne ținem de plan. De dragul întrebării, dacă însă cineva chiar mă va pune să aleg, rămân la lumânări, ca să putem trăi decent. Și mut jurnalismul în pagina de blog a magazinului online. :)
Ai vorbit, de cateva ori cred, pe blogul tau despre puterea de a plange si despre a te accepta asa cum esti. Cum reusesti sa treci peste perioadele mai grele?
Oana: Uneori reușesc mai ușor, alteori îmi ia mai mult toată treaba asta, iar în câteva cazuri nu reușesc, dar măcar știu că am încercat. Da, pe mine plânsul, ca și scrisul, mă ajută să fiu mai bine. De când sunt mamă, am plâns destul de mult. A trebuit sa îl învăț pe David că e bine să lași emoțiile de toate felurile să iasă la suprafață, că nu e o rușine să plângi, și tot felul de alte lucruri. În fapt, am învățat și am exersat și eu aceleași lucruri, odată cu el. Și mi-a prins bine. Cred sincer că un plâns bun la vremea lui ajută enorm. Chiar dacă apoi ți se pare că a fost o prostie că ai plâns dintr-o nimica toată. Eu plâng și din lucruri serioase, dar plâng și din prostii. De fapt, doar în aparență sunt prostii, spun psihologii. Tu, de fapt, acumulasei o frustrate și faptul că ai spart cana preferată de cafea ți s-a părut momentul cel mai potrivit să te eliberezi de frustrare. Foarte bine. Nu cred că oamenii puternici sunt cei care nu plâng, ba din contră .
Când am perioade grele, ma gândesc la alții care au perioade și mai grele decat mine. Și îmi trece repede. Iar când nu fac asta, ies cu David în parc, mă joc cu Cristian, care e o bucurie de copil super liniștit, un fel de călugăr zen care te aduce cu picioarele pe pământ chiar dacă nu știe sa vorbească. Sau, dacă vreau să fiu doar eu cu mine, culmea, li se mai întâmplă și mamelor asta :), ies la alergat, frământ o pâine, coc o pizza, fac niște clătite sau niște bomboane fără cu nuci și semințe. Mai funcționează și mersul la coafor. În rest, mă tratez cu două cafele pe zi, apă rece, limonadă cu gheață și mentă, un vin bun de la tata. Dintre toate, însă, scrisul funcționează de fiecare dată și are rezultate pe termen lung.
Crezi ca a vorbi despre vurnerabilitate te ajuta? Stiu femei care prefera sa ascunda asta, ele trebuie sa ramana puternice…
Oana: Pe mine mă ajută. Și cred că și pe alții, dar poate nu au descoperit încă. E multă presiune acum pe oameni să facă frumos pe Facebook mai ales, așa că îi înțeleg. E multă presiune și pe mame, cu atâtea bloguri despre alte mame care reușesc să fie perfecte, zen 24/24, autentice și cu copii care nu plâng/ zbiară/ urla niciodată, așa că le înțeleg și pe ele. Chestia e că, inevitabil, la un moment paharul se umple și dă pe afara. Și ideal ar fi ori să ai o sugativă pe aproape, ori să mai fie un pahar care sa preia din povară, ca să nu te scurgi de tot. Știu câteva femei puternice care nu mai pot să povesteacă despre cum se face, fiindcă nu mai sunt pe lumea asta. :( Și mai știu câteva, la fel de ‘puternice’, care, lăsate singure într-o cameră, ar uda trei așternuturi cu lacrimi, dar nu, ele nu pot face asta, fiindcă dezamăgesc, așa că beau ceva, iau o pastilă și joacă în continuare rol de femeie care poate tor ce vrea și e autentică și nu are nicio problemă. No shit! Tristețile din noi, când nu mai încap, sunt mult mai greu de dus, așa, atârnate toate laolaltă. Eu sunt pentru tratarea nefericirilor pe rând. Iar primul pas este să le zici pe nume. E plină lumea de oameni puternici, dar apăsați. Plină.
Un sfat pentru toate femeile care sunt in cautarea a ‘vreau sa fiu cea mai buna varianta a mea’?
Oana: Nu știu dacă sunt eu cea mai în măsuță să dau sfaturi, mai ales când e plin internetul de sfaturi de tot felul. Pot însă să spun ce fac eu când mă gândesc că a vreau să fiu cea mai bună versiune a mea. Îmi iau pauze în care îmi trag sufletul, îmi notez lucrurile care mă fac fericită, îmi pun planul pe hârtie, îi povestesc soțului meu ce vreau să fac (poate fi iubitul, o prietenă, cineva de încredere), mă uit în oglindă cu drag (asta nu îmi iese mereu), mă uit în urma mea ca să vad ce am reușit și ma bucur pentru reușitele mele (m-a învățat o prietenă psihoterapeut, Ligia), visez.
Visez mult și muncesc și mai mult. E posibil să meargă și fără muncă, dar la mine nu a mers niciodată și am deja 34 de ani, nu cred că se mai schimbă lucrurile acum. Deci, da, pentru mine, munca e cel mai bun plan pentru a fi mereu o mai bună varianta a ta. Nu e chiar ce sunt dispuși oamenii să facă uneori, știu. Dar, hei, fiecare e liber să își caute propriul drum. :)
Lumânările Cup&Candle by Oana Botezatu sunt disponibile pe pagina de Facebook si pe site-ul Cup&Candle.ro
Citeste și:
- CU PROPRIILE MAINI. ROMANCE CREATOARE – CRINA – MY JOURNEY CHARMS
- CU PROPRIILE MAINI. ROMANCE CREATOARE – LAURA – LP MAKE-UP ARTIST
- CU PROPRIILE MAINI. ROMANCE CREATOARE – DIANA, FONDATOAREA FOLDED&CO
- CU PROPRIILE MAINI. ROMANCE CREATOARE – ANTONELA’S KITCHEN LAB
- CU PROPRIILE MÂINI. SERIA MEA DE INTERVIU CU ROMÂNCE CREATOARE