cum (nu) functioneaza comunicarea

Se ia o instituie publica. Mare, cu multi angajati, cu si mai multe departamente. O instituie care are, bineinteles, pomposul departament de comunicare si relatii cu presa. Genial. Institutia are si site unde isi publica noutatile. Si mai are si purtator de cuvant.

Situatie: in dimineata respectiva se publica pe site un proiect al instutiei. La un interval de aproape o ora, proiectul dispare. Norocoasa, mi-am salvat o parte din documentele puse la dispozitie. Dar de ce au scos oamenii “proectul”? unde e “proectu`”?…si pentru ca tot ma intreb, incep sa dau telefoane.

Pasul 2 – telefonul fara fir
Purtatoarea de cuvant nu raspunde. Buun…Departamentul de presa imi zice ca nu se ocupa de site, ca habar nu are de proiect, ca nu stie (probabil nimic).
Ma trimit la IT. Sun. Vorbesc. “Nu stim nimic. Probabil a fost scos sa mai primeasca aprobari…Un departament le pune pe site, dar altul le aproba…” Inainte de AITI, am vorbit cu un respectabil pe care am avut curajul sa il intreb cu ce se ocupa: HELP DESK!? …pe buuune?!!, misto functie.

Pasul 3 – revin la purtatoarea de cuvant
“Despre ce proiect spuneti? A… probabil ca mai are nevoie de aprobari…cine stie”…”gandind logic cred ca va fi repus pe site, dar nu shtiu…daca reveniti in 15 minute, va spun mai exact. Despre ce era vorba?”
E a doua oara cand acelasi purtator de cuvant nu stie ce se intampla…

Final – eu mi-am salvat documentele, dar ma gandesc cu nervi cand o sa mai am nevoie de informatii de la ei… E vorba de Ministerul Muncii. Ma gandesc cu tristete de oamenii care chiar au nevoie de ajutorul lor. Imi aduc aminte de imaginea unei mame, cu bebelul in brate, care astepta de mai bine de juma de ora, la ghiseu, ca sa ia o hartie aducatoare de banutzi :(