din cauza vremii

Am impresia ca toate lucrurile se petrec in tonuri cat mai gri si cat mai triste. Dau vina pe vreme, desi nu e corect. Obisuniam ca pe o astfel de vreme sa scriu cele mai frumoase texte si cele mai frumoase povesti de dragoste. Dar acum nu imi pot scoate din cap o idee: un studiu al unor specialisti NPL (programare neurolingvistica) sustine ca doi oameni nu se pot iubi la intensitate maxima decat opt luni de zile. Doar atat ar rezista fizic. Diana mi-a “introdus” ieri minunatul studiu si mi-am zis ca asta e, suntem meniti sa fim tristi. Tot Diana mi-a atras atentia ca e in conditia umana sa fim asa, incapabili de iubire adevarata. Acum, nu stiu ce sa zic…
Cat de mult poti iubi un om? Cand si cum simti ca totul se duce de rapa si ca incep sa te atraga alte persoane, alte lucruri… sa ti se schimbe orizontul… sa incepi sa iubesti altceva? Si nu, dragostea nu dureaza doar trei ani.
Refuz sa cred asta, mai ales ca am experienta unei relatii de sase ani, mai ales ca am exemple ca sora sau parintii pentru care dragostea dureaza zeci de ani.
Ma roade asta, mai ales cand in jurul meu sunt oameni care stau intr-o indiferenta nesimtita, desi se afla intr-o “reatie de lunga durata”.