ei, azi…

Gandurile mele se pierd undeva intre secventa cand am primit cel mai bun Snickers intr-o toamna, pe o strada careia candva ii spunea E. Bodnaras, si o noapte incredibila de Sanziene din 2013. Revad linistea dintr-un cer cat deschiderea unui cort de pe o plaja semi pustie si bucuria unui tei inflorit dintr-un cartier unde mai apuci sa vezi si treceri de pietoni pentru orbi.

Uneori, mi-e frica ca asa frumuseti nu voi mai trai niciodata. Uneori.

Datul cu placa la Cota 2000. Rasaritul din Iancului. Un 1 ianuarie in parc. Si tenisul, si basketul. Astea rastoarna uneori-ul. Si-l pun cumva la punct. Si sa nu uit de cartofii fierti, presarati cu branza tare. Sunt enervanti, dar prezenta e, pana la urma, mai buna decat o nehotarare sine die.

Sunt nostalgica, asa ca imi permit sa traiesc prin prea multa inima.