14/01/2016

excursie la lacul vacaresti

Weekendul trecut am avut ocazia sa particip la evenimentul gratuit organizat de Arhiva de geografie. Un eveniment despre Lacul Vacaresti si vechiul amfiteatru. Mi-am spus sa ma duc, pentru simplu fapt ca nu stiam daca singura voi ajunge pe-acolo si simteam nevoia unui mers mai lung pe jos, de cand cu chestia asta ca nu prea am voie sa fac efort/sport la un nivel mai…avansat. Deci o plimbare-tonifiere.

Evenimentul se anunta asa:
Ne vedem duminică 10 ianuarie, la ora 11.30, la gura de metrou a staţiei Constantin Brâncoveanu (afara), de unde plecăm în direcţia amfiteatrului abandonat de lângă Orăşelul Copiilor. După ce luăm aminte de potenţialul cultural ignorat al oraşului, ne strecurăm printre blocurile cartierului Văcăreşti şi ajungem la obiectivul principal al excursiei. Vom parcurge un traseu prin şi pe lângă albia Lacului Văcăreşti în lungime de 6 kilometri, tura având în total 7 kilometri. Excursia ia sfârşit la intrarea în Sun Plaza de la Piaţa Sudului, aproximativ la ora 15.00-15.30.
(scurta paranteza: pe pagina de fb a Arhivei de Geografie gasiti viitoarele evenimente. La unele o sa mai vin si eu)

Recunosc, am fost placut impresionata de numarul oamenilor (eu as zice ca peste 150) si de… varietate. Parinti cu copii, fotografi, tineri zapaciti (aici vorbesc de mine si Dana), oameni in varsta. M-am simtit ca in excursia cu clasa. Si m-am bucurat sa ajung in locuri pe care chiar nu le mai vizitasem, desi pana la lacul Vacaresti tot mai ziceam: a, dar eu stiu strada asta si locul asta si asta, si asta! Ceea ca spune despre mine ca umblu muuuult prin Bucuresti.

Am aflat un pic din povestea lacului Vacaresti (amuzanta, nu v-o zic, poate mai prindeti si voi un asa eveniment) si m-am bucurat de natura. Traversarea lacului, cu zone de apa si stufaris, surpriza celor doi puradei pe care imi pare rau ca nu i-am prins decat intr-o poza pe fuga, mirosul de iarna si acel sentiment ca esti intr-un loc linistit si asa de aproape de indragitul Bucuresti m-au ajutat sa imi readuc aminte ca e bine din cand in cand sa ai astfel de refugii. Le-as alege pe cele in natura, un parc sau o tura la munte, iar daca nu e posibil, macar un loc alt tau in care sa stii ca te poti conecta cu propriile ganduri sau ca iti poti goli mintea de orice ganduri.

Imi place mult initiava Arhivei de Geografie. Iti cunosti orasul, faci miscare. Poate si socializezi. Pe langa toate astea, eu am folosit telefon si pe post de aparat foto. Ce-a iesit? O selectie mai jos.

Om suparat pe copac!