Fac liste şi mă bucur
Că tot vorbeşte lumea la început de an despre planuri de viitor şi depre ce-a fost, pot spune că şi eu sunt genul care îşi face liste. Am liste cu ce filme mi-ar plăcea să văd (pe asta o ţin în telefon) Printre ele s-a numărat şi Închisoarea îngerilor/The Shawshank Redemption, pe care mi-am propus să îl revăd. Sau altele, mai noi. Cum ar fi The Tree of Life. Despre care o prietenă bună spune că ar fi o viziune tarkovskiană comercială despre viaţă. Mă rog, nu a fost tocmai unul dintre preferatele mele.
Am liste cu oameni despre care aş vrea să aflu mai mult. Să le cunosc universul, să îi înţeleg, să învăţ de la şi despre ei. Pe ele le ţin în agenda pe care o am aproape tot timpul cu mine. Îmi tot doresc, de exemplu, să descopăr mai multe despre Tom Junod sau Mike Sager. Aici îmi e mai greu. Pentru că, deşi îi citesc, tot am impresia că nu ajung să ştiu pe deplin cum reuşesc oamenii ăştia să fie atât de buni în ceea ce fac. E una dintre listele care ştiu că mă vor “urmări” mulţi ani.
Mai e acea listă de la birou, cu to do-ul zilnic. Pe care încerc să îl respect şi să îl îmbunătăţesc. Asta ţine foarte mult de time management. Şi încerc, pe cât de mult pot, să fac faţă neprevăzutului astfel încât să mă ţin de program. Pentru asta am citit acum ceva vreme (cred că sunt ani) una dintre cărţile lui Stephen R. Covey pe tema managementul timpului. Stephen Covey e cunoscut în primul rând pentru cartea Eficienţa în 7 trepte. Pentru unii, ideile sale poate sunt un pic învechite, însă merită atenţia celor neiniţiaţi şi care vor să afle mai multe despre leadership şi management.
Mai am liste cu cărţi. Astea sunt mult, mult prea multe. Sunt împrăştiate, sunt notiţe în agende, pe foi, link-uri pe laptop, liste aranjate. Unele aspiraţionale, altele concrete. Mai am o listă “fizică”, adică vreo 50 de cărţi aşteaptă acasă să le vină rândul la citit. Ştiu, e mult, dar mă voi strădui.
Ah, dar cele mai importante, dar şi întortocheate sunt listele alea pe care ajungi uneori să le faci de unul singur la cafea. Cele în care îţi propui să fii… şi de aici poţi completa după cum ştii tu mai bine. Pe toate planurile.
Ah, câte sunt! Şi, culmea, nu mă stresează în niciun fel. Şi ştii de ce: pentru că sunt ale mele. Eu le-am “născocit” şi numai eu le cunosc suma. Şi când mă uit la ele îmi dau seama că nu sunt un TREBUIE, ci un BUCURĂ-TE. Că altfel, puneam pe cineva nedrag să îmi facă el toate înşiruirile astea de mai sus.
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=G6xr6VKg7sE[/youtube]