fictiunea de duminica

Stai intinsa pe burta si auzi zumzaitul telefonului care iti spune ca e aproape 8. Scoti mana dreapta de sub cearceaful albastru, te uiti inca o data pe ecranul telefonului, incercand parca sa mai pacalesti tehnologia.

Hai, ca nu e 8, ma, telefonule, ma…

Alarma suna si, cam gata, te-ai trezit. Mai stai asa, pe burta. Caldura aia moale a cearceafului  vrei  sa o mai simti un pic, un pic mai mult de cand patul e numai al tau. Privesti cu ochii intredeschisi albastrul dungat care te acopera si brusc mintea tese un scenariu cum ar fi sa traiesti mereu cu caldura aia pe tine. Sa nu parasesti patul. Sa te intorci din cand in cand spre stanga – sa vezi rasaritul de soare, spre dreapta – sa mai pui un film.

Telefonul suna din nou si, gata, a pornit vajul. Mic dejun, dus, camasa calcata, agenda, mailurile, sa nu uiti aragazul pornit, ai fuma, dar nu mai ai timp. Bai, dimineata, cam pe la ora 8 se aglomereaza gandurile la tine-n cap cam cum se imbulzeste lumea la metrou tot pe la ora aia. Sa iei si sosetele alea, ca azi iti sunt dragi, sa scoti placa de par din priza, sa duci gunoiul, sa iei cardul, biscuitii, factura de net. Inchizi usa, chemi liftul. Te intorci la usa, deschizi in graba, ai luat servetelele si cartea. Trantesti si usa de la casa, si usa de la lift si usa de la iesirea din bloc.

Si te loveste frigul de afara. Mai simti cumva caldura bumbacului albastru. Si telefonul suna din nou. Zambesti tamp. Bai, azi e duminica! Numai ca ai uitat sa opresti alarma. E aproape 8. Bumbacul ala albastru are grija sa iti fie bine. Tu te intorci spre stanga, sa prinzi un pic de raza de soare.

Moonwalk from Reel Water Productions on Vimeo.