fictiunea de duminica
Simte umezeala calda din baie. E si normal, doar a iesit de sub dus acum 23 de minute. Miroase totusi a iarna, a rece, iar caloriferul e dat la maxim. Vrea si ea sa se obisnuiasca cu racoarea de iarna din camera.
Sosetele moi, albastre, stau pe marginea patului, si ea, in picioarele goale pe parchetul vechi, nu face decat sa isi priveasca iubitul care sta picior peste picior in fotoliu. Ii mai picura apa pe umeri, de la parul ud. S-ar juca cu prosopul in par, insa e pus in cuierul din baie. S-ar da cu crema de galbenele pe coapse, dar nu o vede in jurul ei. Simte frimituri sub talpile ude si sta. Sta in picioare la numai un brat de brunetul care isi ruleaza o tigara. Maioul alb, lung pana peste coapse, are acum pete alb-gri, reci. Priveste. Priveste cu ochii negri si simte cum, fara voia ei, carnea ii incepe sa tremure. Mai intai picioarele, apoi abdomenul… si mainile… Si cu cat se incordeaza mai tare, cu atat tremuratul ii e mai puternic.
I s-a facut pielea de gaina. Si negru ochilor e mai negru, cand mai uscat, cand mai umed. Ii tremura tot corpul.
– Eu de astazi nu iti mai calc nicio camasa.
High Speed Reel 2011 from Charles Bergquist on Vimeo.