frici de vara.
Pielea e umeda si lipicioasa. Sta aproape de geam si isi vede pometii si buzele cu coltul lasat putin in jos… i se pare numai. Isi vede toti porii pe jumatatea dreapta a fetei …isi simte fata atat de lipicioasa precum mierea si pana si culoarea seamana cu mierea.. si umerii…si pielea transpirata. A obosit de mult… sprancenele au obosit si ele. O cuprinde teama cand lumina se pierde si nu isi mai vede chipul in geam. O panica absurda si acuta simte in piept cand geamul ramane gol, doar o umbra. Apare din nou. Autobuzul urca spre Panduri , dar ea ar vrea sa coboare. Sa coboare in subsolul casei din gradina… sa simta umezeala rece si sa analizeze din nou paianjenul mare, alb, singurul stapan al incaperii. Nu ii e frica de el, ii e frica ca nu isi va mai vedea chipul in geam si ca odata cu disparitia chipului va disparea si ea. Absurd si ingrozitor de panicata.