ilogic si cam atat

Nu fac decat sa ma bucur de minunata melodie pe care o ascult, sa ma bucur de cel care este langa mine si sa incerc sa il uit pe cel care tocmai a plecat. Merg pe strada si imi acopar privirea cu mana. Uneori ma prefac ca e de vina soarele sau ca mi-a intrat ceva in ochi. Uneori imi strig fericirea si posesiile doar ca sa aud ca mai pot striga. Niciodata nu mi-a fost mai greu ca acum, cand am aproape orice si nu stiu ce sa imi doresc mai mult. Banal de banal. Nu stiu cum naiba s-au complicat lucrurile pe parcurs. La inceput era vorba numai de un fierar care sa imi ucida umbra, sa pot ajunge pana la luna si sa traiesc vesnic – vorba basmului. De unde au aparut toti zmeii astia? Nu am intrat nici in valea plangerii si nici lucruri imposibile nu mi-am dorit. Numai ca…basmul se cam termina aici. Sanzienele sau Anele nu isi acopera privirea fata de lume si nici nu rad stiind ca sunt triste. Fierarule, ascute odata coasa! sau fa naiba ceva sa ma simt Sânziană.