In contratimp

Ştii bine cum stau lucrurile: eşti ocupat, mereu ocupat. Cu casa, cu prietenii, cu serviciul, cu planificatul, cu grija zilei de mâine. Ai multe pe cap, chiar şi când crezi că nu mai ai nimic de făcut. Sunt atâtea în jurul tău, încât ţi se întâmplă să nu ştii de unde să o apuci.

Îţi vezi de casă, bei bere cu prietenii, mergi la expoziţii, concerte, mare, vacanţă în afară. Ce mai, de toate, de toate. Te simţi bine, te simţi rău.

Însă ajungi şi tu ca omul într-o seara de prea multă singurătate să fii pe o terasă, să zâmbeşti cu un el, dar oboseala să îţi încetinească cumva simţurile. Zâmbeşti, bei din paharul lui de bere şi te bucuri de una dintre cele mai frumoase zile din ultima vreme. Zâmbeşte şi el, complice cumva cu tine, însă nu îţi dai seama de asta la început. Râdeţi, povestiţi, zâmbiţi. Şi dintr-o dată simţi acea apropiere ciudată, cum că mai.mult.ul e pe cale să se întâmple. Zâmbetul lui e atât de aproape şi îi simţi îmbrăţişarea caldă. Însă, pentru o clipă, eziţi. Eziţi pentru că ştii de tot haosul din viaţa ta şi nu mai vrei să o dai în bară şi cu el. Nu mai vrei grabă, nu mai vrei aventuri. Nu mai vrei plecări din case străine în zori de zi şi nici prietenii care au început ciudat. Că nu le mai faci faţă. Şi eziţi.

Şi te urci în taxi trează, trează. Şi dormi. Ştii bine vorba aia că noaptea e un sfeşnic bun. Şi dimineaţa realizezi că îmbrăţişarea aia ai refuzat-o din frică de prea bine. Vrei să spui asta. Că te-a luat panica şi frica şi vrei să dai timpul înapoi. Şi aştepţi cu nelinişte în suflet clipa reîntâlnirii .

Transpiră palmele şi tremură vocea. Şi el, în acelaşi loc, însă însoţit. Dar îţi faci curajul curaj şi trânteşti sinceritatea aia în faţa lui. E un zâmbet ciudat şi nu regreţi când auzi: “Noi suntem în contratimp”.

Nu regreţi pentru că ştii că nu ai greşit cu nimic. Ai vrut să fie bine, să fie binele ăla mai ales cu tine. Ca apoi să te bucuri şi de ce-i în jurul tău. Da, contratimpul ăsta îţi poate lăsa chipul mut, dar nu îţi tulbură liniştea din suflet. Pentru că oricum timpul de acum numai pentru tine şi vorba ceea: ce-i al tău e pus deoparte. Pentru că oricum ştii cum stau lucrurile: eşti prea ocupat. Şi mâine mergi iar concert, apoi la mare şi ştii că vara asta e despre tine.