inca mai cred

Inca mai cred ca sunt oameni demni de respect, oameni care sunt parca veniti din alte vremi, oameni pe care ii lasi cu usurinta sa iti spuna cele mai mari minciuni si sa le crezi intru totul. Ieri m-am intalnit cu un om despre care se spune ca e cu doua fete. Mi-a aratat cel putin, dincolo de ipocrizia despre care se spune ca da dovada, ca stie sa respecte regulile jocului, ale respectului si ale bunelor maniere. A sti sa joci dupa niste reguli, chiar si atunci cand esti ipocrit, ramane pana la urma o arta. Nu degeaba spunea un profesor ca cel mai greu gen jurnalistic este interviul. Trebuie sa ai puterea sa ii vezi fetele omului. Ei bine, eu inca mai cred in oameni sinceri. Sau cel putin daca nu esti sincer, sa stii sa joci dupa niste reguli nescrise, sa il convingi pe celalalt de sinceritatea ta (pana la proba contrarie) si sa il tratezi cu cel mai mare respect. Nu m-am ferit niciodata de ipocrizie, dar nu suport acea ipocrizie idioata, de mahala. A fi ipocrit e pana la urma o atitudine si putini sunt cei care reusesc sa o stapaneasca. Inca mai cred ca sunt oameni cu care merita sa vorbesti, doar pentru ca stii ca vei urma un joc bine stabilit, ca sa nu se va trece niciodata in ridicol si acea jumatate de ora iti va fi pe plac pentru minunatul duel verbal. Inca mai cred ca se poate sa nu trecem in ridicol, pentru ca omul de ieri mi-a aratat ca se poate si altfel. Cu bun simt, tact si respect.