intalnire in statie, taifas despre haine si vremi

sunt oameni pe care ii vezi doar o singura data. o singura data, dar ii tii minte aproape toata viata. si acum imi aduc aminte de femeia de 58 de ani care m-a tinut la taifas 20 de minute in statia de autobuz. eram imbracata destul de subtire pentru vremea de iarna si uite asa s-a iscat un dialog. mi-a spus ca e dispusa sa ma duca ea la un second de unde sa imi cumpar blugi ieftini (de firma, la numai 10 lei)si cu talia putin mai inalta, ca sa nu racesc. si am aflat cum si ea umbla cu fuste mini iarna, pe geruri, nu ca acum. si am aflat ca a racit stand pe balcon sa fumeze. si ma miram cum femeia imi vorbeste atat de deschis, dar ma miram mai mult ca am avut rabdarea sa o ascult. i-am dat binete si i-am urat sanatate cand am coborat; bineinteles ca vorbiseram si in autobuz.
pe ea am tinut-o minte pentru ca semana putin cu mama. si ca a stiut sa stea de vorba cu mine, fara sa fie moralistu` ala invarsunat care urla in autobuz: copii din ziua de azi, praf si pulbere, vai de ei samd.
si dupa cateva luni, aceeasi femeie iesea la fel de senina din blocul in care locuiesc. sa imi fie vecina? posibil, din moment ce ne aflaseram atunci in aceeasi statie. sau poate ca venise in vizita. cine stie…

in fine… pe femeia aceasta am tinut-o minte tocmai pentru a ca stiut sa imi povesteasca viata ei, atat de senin si linistit incat imi venea sa o invit la o cafea.
inca ma mai intreb daca o sa o mai vad iesind vreodata din bloc, sa o invit la o cafea si o tigara. pentru ca ultima oara am fost surpinsa de revederea ei, incat nu am fost in stare nici sa o salut.
asa mi-am dat seama ca ar fi bine sa fiu mai atenta cu oamenii, pentru ca nu stii de unde poti afla povesti interesante sau poti sa afli cate ceva despre tine. pentru ca femeia aceasta m-a facut sa inteleg ca trebuie sa fii atent cu cei din jur, aproape tot timpul. si ca la o mica discutie cu un necunoscut iti poti spune oful linistit si poti gasi intelegere. oare de cate ori nu am fost in stare sa ascult ce spun ceilalti? e prea simplu si totusi nu vrem. ne grabim si uitam ca si omul din statia de autobuz poate fi un bun prieten.

ma inclin in fata sinceritatii si caldurii cu care mi-a vorbit acea femeie. ii multumesc pentru picanteriile povestite despre fustele mini si zapada din bucuresti si mai ales despre parul tapat sau tunsoarea frantuzeasca garcon.
ce bine si reconfortant e sa stai la taclale, fie si cu necunoscuti.