lectia pe 2012

Nu stiu cum naibii raman fara cuvinte, tocmai acum, cand, cumva, ar trebui sa spun tot. AM obisnuit pe multi cu tacerea mea. Caci, vezi, tu, domne, uneori nu sunt cuvinte care sa spuna cate iti vad ochii si cate iti simte inima.

Pentru cei cu care am vorbit, pentru cei cu care am avut taceri acute, pentru mine:

Toti dezamagim la un moment dat. Important e sa ne gandim, caci, toti, asa nebuni cum suntem, avem o nenorocita de inima pe care nu ar mai trebui sa o calcam in picioare. Sau sa ne-o calce altii…

Vorbeste cu inima, ca egoul e prea capos.

—–

Pentru aia care sunt poa’ prea spirituala si dau prea multe tampenii din mine, lucurile sunt simple:
Bah, si eu ma bucur de toate alea lumesti.  Ma bucur de cuba libre, dansez ca nebuna,  ascult pop siropos, citesc, umblu. Ma laud, da. Ma plang, da. Sund dubioasa, da. Sunt om. Incerc totusi sa nu-i fut universu celui de langa mine, doar pentru ca eu cred ca tre sa fiu pe primu loc. Ca ma gandesc cum ar fi sa fiu eu in locul altuia.

Asta a fost lectia mea pe 2012.
—-

Respect. Pentru toti si toate cele.