multumesc ca ma lasi sa gresesc
Se zice ca omul invata din greseli. Si poate ca asa si e. Sau ca omul cat traieste invata. Si cred ca asa si e.
Ma scuzati, dar, daca e cineva care crede altfel, vreau si eu sa-l vad. Sa-i dau binete. Nu de alta, dar daca ai impresia ca nu mai ai ce invata poate ca esti un fel de zeus sau mai stiu eu ce super putere ai.
Ma tot gandesc la asta de ceva vreme. Sunt in multe domenii ca o tabula rasa. Adica, sunt avida dupa invatare. Vreau sa descopar, sa aflu sa invat. Si mai ales la nivel profesional. Cum de ceva vreme ma scald in ape noi, cu cifre si alte mai putin legate cu ale jurnalismului, invat. Invat mult. Invat, repet, invat, repet, gresesc, invat. Ma supar. Ma incapatanez. Dar invat.
Poate ca cel mai frumos lucru care mi se intampla in ultima vreme e ca imi e permis sa gresesc. Ma intreb acum daca am multumit vreodata cuiva pentru ca m-a lasat sa gresesc. Si nu stiu sa o fi facut vreodata.
Oare multumim celor din jur ca ne lasa sa gresim? Eu nu stiu sa ma fi gandit la asta. Am multumit unor persoane pentru ca au aratat intelegere, pentru ca au fost dispusi sa ma invete, pentru ca m-au ghidat sau pentru ca m-au criticat. Nu stiu sa fi multumit pentru ca am fost lasata sa fac greseli.
Ei, bine. Azi am multumit in gand celor care m-au lasat sa gresesc. Care mi-au lasat libertatea asta. Caci, pe bune, e cea mai frumoasa forma de invatare.
Asta imi aduce aminte de mediatiile de la matematica din clasa a 8a. Eram la un moment dat la meditatie si ma tot contraziceam cu profesoara. Ea ma batea la cap sa urmez formulele, calea mai simpla, pentru rezolvarea unor probleme la geometrie. Si eu ii spuneam ca nu, sa ma lase. Sa ma lase sa “ma lovesc de pereti” ca sa gasesc rezolvarea. Pierdeam cam toata meditatia pana cand eu sa imi dau seama de ce e asa simplu sa aplic formula, decat sa incerc eu sa reinventez apa… ma rog, sa aplic alte formule de calcul. Ea ma lasa sa gresesc. Era o forma interesanta de mentorat. Si ii mai placea si poezia lui Dan Barbilian. Incerca si cu el sa ma imprieteneasca. A reusit abia tarziu, tarziu.
Si doamna profesoara e pe lista mea de oameni carora le multumesc.
Cum zice si filmuletul – Let’s make better mistakes tomorrow!