nu judeca, lasa timpul sa treaca

Cred că a trecut destul de multă vreme de când nu am mai scris într-un stil poetic, emoțional, subiectiv poate. De mult timp n-am mai scris o poveste sau o critică subiectivă. Poate că nu mi-am mai permis, poate că nu am mai avut răbdarea necesară, nu știu.

Azi, însă, sunt câteva lucruri pe care aș vrea să le pun pe tapet. Lucruri despre care mulți dintre noi ar fi trebuit să ne dăm seama de ceva vreme (deși îmi pare rău că nu e deloc așa).

Așadar:

–          m-am cam săturat de oamenii din jur care judecă și mă judecă după modul în care ne îmbrăcăm. Și îmi pare rău că și eu asta am făcut de destul de multe ori. Să nu-mi spui mie că e în decența bla bla să te îmbraci cumsecade, căci nu despre asta vorbesc. Vorbesc despre cei care judecă faptul că nu mă îmbrac după trenduri, după reguli și branduri. Sincer, sunt lucruri mai importante pe care prefer să cheltuiesc mărunțișul pe care oricum nu-l am.

–          Am obosit să văd cum lipsa de creativitate e luat drept exemplu și, mai ales, cum excentricitățile sunt exemplul de urmat. Mă scuzați, dar de când vulgaritatea e ridicată la rang de artă? De când bunul simț e ignorat în totalitate și tupeul ăla țipător are mereu de câștigat? Îmi pare rău dacă mi se spune că sunt eu prea naivă, dar eu chiar cred în lucruri mai bune.

Am obosit să mă tot lovesc de tupeu născut din nonexperiențe și de credința că succesul vine odată cu un astfel de comportament. Fă-ți timp să faci evaluări în profunzime și rezervă-ți timp să descoperi un om. Nu o haină sau un citat frumos sunt cele care îl fac pe om cineva. Nu profilul de pe Facebook definește o persoană – acolo e o identitate virtuală, de cele mai multe ori voit construită în anume fel. Fă-ți timp să descoperi o persoană.