O inghetata nostalgica
Duminica aceasta, cum drumul meu dinspre casa alor mei spre Bucuresti trece prin Slatina, am avut marea bucurie sa ajung intr-un loc unde timpul parca a stat in loc.
Pe strada Dinu Lipatti, chiar in centrul orasului Slatina, am descoperit cofetaria mai mult gelaterie careia ii spune Atletul Albanez. Ei si, ai sa spui, nu-i asa? Ei bine, chestia e ca aici timpul a stat in loc. La Atletul Albanez atmosfera e neschimbata din vremea comunistilor. Casa e cam darapanata, iar pozele de pe perete par desprinse din almanahuri. Scaunele de metal si masutele mici te duc cu gandul la cofetariile din copilarie. Cel putin copilaria mea.
Braga, citro si, mai ales, inghetata
La Atletul Albanez am mancat doua inghetate. Cu aroma de vanilie si lamaie. Costa 2 lei inghetata la cornet cu doua cupe. Ieftin, ieftin si delicios. E preparata chiar de proprietari, o sa vezi ca are bucati de lamaie in ea si o sa vrei de fiecare data mai mult. Mai aveau si sortiment de cioco, insa am ales sa raman la cel de lamaie (e cel mai bun, va spun eu).
In plus, tot aici serveau braga si citronada si aveau de vanzare si la sticle de 2 litri. 10 lei sticla. Si eu mi-am luat cate o sticla de fiecare. Asta mai mult de nostalgie, ca nu pot sa spun ca sunt mare fan braga. De fapt, nu stiu cati dintre cei care citesc acum stiu gustul acestei bauturi. Tot aici se vindea si halvita, cu foi lica, despre care sora si cumnatul meu (el a fost cel care si-a adus aminte de acest loc si m-a adus aici) au spus ca e buna, buna si ca are gustul ala de cand eram mici.
Intalnirea la un pahar de braga
La una dintre mesele cofetariei stateau un baiat si o fata. Aveau cate un pahar de citronada fiecare. Si erau la intalnire, asa parea. In locul ala asa vechi, cu pereti care se scorojeau si cu post-it/uri de multumire, scena cu cei doi iubiti parea desprinsa din filme. Iar langa ei, pe un perete era lipita o foiae pe care Dan Puric a scris urmatoarele:
Printre lucrurile rare si frumoase care se mai intampla in aceasta tara, se gaseste si aceasta mica bijuterie balcanica care imi aduce aminte de copilarie si de Romania de alta-data.
2005.
Daca ai trecere prin Slatina, opreste-te si in locul asta. O sa asculti si niste povesti tare, tare frumoase de la cel care o sa te serveasca de dupa tejgheaua veche, veche.