pauza de cafea

Nu, nu, mai degraba trebuie sa zic pauza DE LA cafea. Asta pentru simplul fapt ca de ceva vreme, ma rog, cateva zile am renuntat la cafea. Cine imi e apropiat cunoaste cat de mult imi place mie cafeaua.
In plus, am (sau oare sa zic aveam?) tabieturi legate de cafea. De foarte multa vreme prima cafea era la birou. Mergea bineinteles cu o tigara, in compania unui coleg sau prieten. Era, mai apoi, la ibric, pe balcon. Si mirosul de cafea era in toata redactia. Muream de dragul cafelei la birou. Se intampla – momente de magie – sa ajung la redactie si sa gasesc cana de cafea aburinda pe birou, langa monitor. Muream de drag, mi se topea inima, nu alta.
Mai apoi, a venit momentul:cafea + croissant cu unt = dependenta. Coboram din troleu, luam croissantul de la vel pitar, deschideam laptopul, turnam cafea de la filtru si uitea asa imi incepeau zilele.
Mai rar, momentele la cafea cu mama. O certam ca pe un soldat care intarzie la apel in unele dimineti ca nu imi punea cafea calda cand ma trezeam. Si apoi, tacuta, facea si stateam impreuna mai adesea in liniste.
Cred ca momente minunate cu cafea am multe, multe. As putea scrie o carte, daca stau sa ma gandesc.

Si, important, reversul medalilei. Cu toate momentele cand mi s-a intamplat sa beau din cafeaua rece. Bleah! Si tot o beam. Sau cand era ora 17 si eram la a treia cafea si ma intrebam ca prostu de ce nu prea ma simt bine.
E ciudat cum in ultima vreme parca aveam impresia ca am uitat sa ma bucur de ceva ce imi place foarte mult. Plus ca ma simteam foarte agitata si am zis sa o reduc treptat.

In primele zile cand nu am mai baut cafea pe la pranz credeam ca o sa lesin de somn. Ca nu ma pot tine pe picioare de oboseala, de parca as fi fi petrecut toata noaptea dinainte. Atunci, nu m-am chiuit, am baut mai putina cafea. Apoi, am inceput cu ceaiurile. Oricum imi plac, slava domnului! Asa ca nu am avut de ce sa ma plang foarte mult.

Si, iata-ma, acum, fara sa mai vreau sa mai beau cu ardoare cafea. Nu spun ca nu o sa mai beau niciodata, spun doar ca voi astepta sa ajung sa ma bucur cu adevarat de o cafea. Sa fie momente de magie.

Vroiam sa postez si un filmulet, drept poveste. Numai ca m-am pierdut in linkuri si nu mai gasesc. Dar am ganduri bune, daca doriti.