pe furtuna…

ma prinse furtuna. pe podul grand(t) (cum s-o spune ramane de cautat)… intr-o stare de incordare ciudata…. am si uitat de tigari. tineam in mana niste prajiturele invelite intr-un servetel … le tineam strans si vedeam cum piatra aia nenoricita lovea parbrizul. Nu stiu daca panica sau daca fulgerele m-au facut sa desfac servetelul si sa mananc prajiturele nu cu pofta, ci cu sentimentul de speranta ca ele ma vor salva. Abia primisem prajiturelele… aduse tocmai din Tunisia, de la renumitul Masmoudi din Sousse… speram muscand din prajitura cu fistic si miere sa ajung si eu la Medina sa ma pierd mai degraba in tunelul fortificatiei arabesti decat sa mai vad nenorcitele alea de fulgere, sa nu mai vad pozitiile masinilor aprinse si sa nu mai aud zgomotul stergatoarelor.
Am desfacut usor servetelul. Am muscat din prima prajitura, egoista pana la capat.Si a doua… Pe am patra am pastrat-o numai pentru mine. Preferata mea. Mult mult fistic, cu gandul la Mediterana, la nisipul incins… ciudat… cu gandul la strigatul de chemare la rugaciune pe strazile Sousse-ului.
Pana la urma s-au terminat. Furtuna…nu. Inapoi la fulgere, balti si faruri enervant de rosii.
Intr-un tarziu am fumat o tigara. Urasc furtunile. Si nu, nu eram singura…
Pana la urma ce poti face pe furtuna, pe Podul Grant cu prajiturele de la Ana in mana si cu frica de fulgere si tunete?

Adine… prajiturelele le-am mancat de frica. intelegi???!