povestea mea de dupa observatie :)
Ieri, al cursul lui Cristian Lupşa mi-am adus aminte de facultate, când trebuia să mergem pe undeva şi să fim observatori. Asta pentru că ieri am fost trimişi în Cişmigiu, să fim puţin atenţi, să ne notăm şi apoi să ne-ntoarcem la curs şi să scriem după propriile noastre notiţe. Iată ce-a ieşit:
„Haideţi, faceţi echipe de câte doi”, strigă animatoarea către copiii câştigători la proba de cercuri. Vreo zece puştoiace stau roi în jurul ei, iar una dintre ele, mai înaltă, e desemnată ajutorul zânei care le tot spune prin microfon copiilor să îşi formeze o echipă.
O altă fetiţă are părul blond, cu cărare pe mijloc şi două agrafe prinse în dreapta şi în stânga tâmplelor. „Uiteee…”, fetiţa îi aruncă unei doamne cu pălărie roşie două cărţi pentru copii şi fuge la concursul TUTI. Îşi alege o fetiţă mai mică decât ea, pe care o ia de mână. „Începe concursul”, strigă zâna la microfon.
„Dacă te dai mai încolo, pe scaunul ăla, o să fie umbră”, spune doamna cu pălărie roşie unui bărbat care priveşte plictisit pliantul TUTi. „medicamente probiotice…”, mormăie el în timp ce femeia care şi-a şters ochelarii de vedere i-a „împrumutat” pălăria domnului cititor. Se ridică, face o tură să o vadă pe fetiţă şi se întoarce fluturându-şi într-o mişcare de dans fusta cu floricele mici, albe. Domnul nu schiţează nicio reacţie. În jurul lui lumea flutură baloane galbene.
„Nu sunt în echipa câştigătoare. Nu joc coarda, că am pierdut la linguriţă”, se întoarce fetiţa şi-i dă doamnei încă un pliant. „Fata câştigătoare a primit un tricou”, aproape că îi strigă doamnei care îşi ascunde privirea sub pălărie. „Hai că mergem la teatru”, spune domnul în timp ce îi dă fetiţei un balon galben şi pleacă toţi în grabă.
E drăguţ cum în 20 de minute am văzut povestea asta… la fel de drăguţă.