privind soarele in fata :-)

Am inceput zilele astea sa citesc inca o carte scrisa de Irvin Yalom, autorul despre care am mai vorbit acum ceva vreme, un psihoterapeut care ma fascineaza. Privind soarele in fata, o lucrare pentru unii poate prea teoretica, insa practica, vorbeste despre frica de moarte si Irvin da exemple cat se poate de frumoase.

La inceput, da exemplul unei mame, pe nume Susan, al carei baiat, George, ajunge la inchisoare, iar mama trece printr-o drama personala destul de grea. Insa, ce mi-a atras atentia a fost urmatorul citat:

[Susan] Stia de asemenea ca intrebarea “De ce mi-a facut George asta?” era irationala, si a dat din cap aprobator cand i-am spus ca trebuie sa se excluda pe sine din situatie. Recidiva lui nu avea  nicio legatura cu ea.

Ah, asa de mult raportam problemele celor apropiati la propria noastra persoana… si gresim. Alegerile facute de iubiti, frati, surori… chiar daca gresite, nu au nicio legatura cu noi. Daca cineva te-a dezamagit, nu incerca sa raspunzi intrebarii de mai sus. S-ar putea sa fierbi prea mult timp in suc propriu si sa nu ai niciun raspuns. Eu, una, pana recent, mi-am pus de prea multe ori intrebarea asta. Acum, gata! Nu-mi mai trebuie.

Primul pas recomandat de Irvin lui Susan pentru a reduce anxietatea simtita a fost sa rupa legatura cu George, sa nu mai comunice pret de cateva saptamani. Finalul? Susan s-a reinventat, a trecut greul si i-a fost din ce in ce mai bine.  Ce-mi plac coincidentele revelatoare :-)