puterea cuvintelor

Rușine. Căldură. Iubire. Futai. Neînțelegere. Verde. Love. Aură. Galben.

Ia cuvintele astea și dă-le o imagine în capul tău. Ia cuvintele astea și pune-le experiențe în cârcă. Sunt sigură că n-are să-ți fie greu. Sunt sigură că vei zâmbi sau vei spune: CE PROSTIE!

Spune-mi tu că n-au putere cuvintele. Spune-mi tu că n-au putere nici vorbele. Păi atunci cum te bucuri de cărți? Cum te bucuri de complimentele primite?

Cuvintele au o putere inimaginabilă. Sau, după caz, au puterea pe care noi le-o dăm. Iubesc cuvintele spuse sau scrise. Cu cuvinte spuse, mai apoi scrise, mi-am câștigat primii bani. Am vorbit și am scris o bună perioadă de timp. Cu ele am câștigat oameni, cu ele am pierdut oameni. Am învățat în timp să le dau valoarea adevărată. Să mă folosesc de ele cu măsură, căci, într-adevăr au o putere de neimaginat. Prefer uneori tăcerea. Și cuvintele scrise au întâietate față de cele spuse. Sunt subiectivă, nu îmi pasă.

Nu ai cum să nu iubești cuvintele când cu ele îți construiești lumi, când cu ele îți spui visele sau năduful. Cred că cel mai frumos sentiment legat de cuvinte l-am avut atunci când transcriam interviuri la reviste sau când construiam articole. Pentru că eram cel care construia ceva. O lume, un sentiment, o scenă, o emoție se construiau literă-cu-literă. Nu ai cum să nu iubești cuvintele.

Iubesc cuvintele, dar să îți spun ceva: NU MAI VORBI, FĂ CEVA!

Să faci ceva, să acționezi e mult mai mult decât a-ți arăta prin cuvinte dragostea, compasiunea, implicarea. Mai lasă-le naiba de cuvinte. Acțiunea e mult mai frumoasă. Fă ceva pentru cei dragi, fă totul pentru tine. Nu mai scrie, nu mai vorbi. Implică-te în viața ta, implică-te în viața celor dragi.
Suntem suficienți de înțelepți să înțelegem că vorbele și cuvintele spuse la nesfârșit nu au nicio putere. Combină-le cu acțiuni și atunci vei simți cu-adevărat puterea cuvintelor.