quod me nutrit… me destruit

Da, da, probabil o sa spuneti ceva de genul: moderatia te va ajuta sa nu. Ma eneveaza aceasta cale de mijloc…invechita de-a dreptul…si da, sunt situatii cand ceea ce ma hraneste ma si distruge. sau…ma distruge, fara si. Trebuie sa cunosti cel putin o asemenea situatie, macar cu gandul la cat de mult ai putut sa mananci din prajitura preferata.
Ce te faci cand e vorba de altceva decat pofta de mancare? cand trebuie sa digeri niste trairi, niste sentimente…uneori sunt asa multe incat iti pot face rau.
Sa incerc sa fiu mai concreta. Cineva are un viciu. da, acel cineva imaginar pe care uneori il identifici cu tine sau cu cineva apropiat. Si viciul acela se intampla sa fii chiar tu pentru persoana respectiva. Iti place sa il stii aproape, dar sa nu te sufoce. Te hranesti cu ideile ei, cu sentimentele ei… dar simti nevoia sa fugi, cat de tin picioarele. Si te simti frustrat sa simiti ca esti viciul celuilalt,ca nu iti acorda spatiul si libertatea cuvenita si ajungi sa spui: ceea ce ma hraneste ma si distruge. Cum poti scapa? Cum sa faci sa nu ajungi pentru ea acelasi qoud nutrit, quod destruit. Sau cel putin sa isi dea seama.
Sau mai complicat: Te hranesti cu propriile trairi si in acelasi timp te autodistrugi.
Cum poti face sa nu ajungi la acest “quod”? si in acelasi timp sa te bucuri de viciile tale?
Stiu ca nu sunt coerenta. Dar cel mai important e: quod me nutrit me destruit. Insa cat de des?