rautati mai mari sau mai mici

sunt momente cand urasc oamenii. sunt momente cand metroul ma scoate din minti, cand as da cu telefonul de pamant si cand nu as vrea decat sa stau intinsa pe iarba, cocotzata pe-un deal. prilej de rautati. daca ma prinzi intr-un moment din asta ai sansa:
– sa primesti cea mai taioasa privire si cele mai incruntate sprancene. sa ai grija sa nu ma atingi din greseala, pentru ca s-ar putea sa ma rastesc;
– daca ma suni, ai sa imi simti in voce nemasurata mizantropie, o sa caut cel mai neinsemnat motiv sa te fac sa te simti mai prejos decat mine;
– daca vrei sa fii bun/a, o sa iti zic ca suferi de ipocrizie; daca te comporti urat, s-ar putea sa te fac ingrat/a, needucat/a.

Si acum sa gasim vinovatii:
– metroul e infect. atat de murdar, atat de neaerisit. cu siguranta nu mai pot sa gandesc normal, acolo, sub pamant, la ore tarzii, cand tocmai m-ai calcat si nici macar nu te-ai intors catre mine;
– nu ma suna la zece noaptea sau duminica dupa-amiaza ca sa vorbim probleme care nu au legatura cu timpul meu liber. de bine sau de rau, asteapta pana maine sau pana luni.
-fii bun/a, dar incearca totusi sa nu imi strigi cat m-ai ajutat. ma tine totusi memoria, iar daca esti rau, cu siguranta esti ingrat/a, si ma comport cum am eu chef.
Sunt in cautare de remedii pentru rautate. Pentru ca nici scrisul pe blog nu se leaga cum as vrea eu :(